În 1521, a avut loc o dietă imperială privind cazul Martin Luther, cerută de papa Leon al X-lea, în oraşul Worms din Germania, rămas în istorie pentru Edictul de la Worms.
Reuniunea s-a ţinut între 28 ianuarie şi 25 mai 1521, sub conducerea împăratului Carol al V-lea.
Luther a fost convocat de împărat şi i s-a cerut să retracteze tot ce afirmase cu privire la Biserica Romano-Catolică şi la suveranul pontif, a cărui autoritate absolută asupra Bisericii o contestase.
Pentru că a refuzat, edictul l-a declarat pe Luther eretic şi a interzis citirea sau deţinerea scrierilor lui.
Edictul de la Worms spunea:
„Din acest motiv, interzicem oricui de astăzi înainte să îndrăznească, fie cu vorba ori cu fapta, să primească, să apere, să ajute sau să favorizeze în vreun fel pe cel numit Martin Luther.
Dimpotrivă, îl dorim prins și pedepsit ca notoriu eretic, așa cum merită, să fie adus personal în fața noastră, sau să fie păzit până când cei care-l vor fi prins ne vor da de veste, după care vom porunci cum să procedeze cu cel numit Luther. Cei ce vor ajuta la prinderea lui vor fi răsplătiți pentru osteneală”.
În ciuda promisiunii că se poate întoarce acasă în siguranţă, se înţelesese că Luther avea să fie arestat şi pedepsit.
Pentru a-l apăra, prinţul Frederick l-a răpit pe drumul de întoarcere de la Worms spre Wittenberg şi l-a ascuns în castelul Wartburg, salvându-l de la arderea pe rug.
În perioada petrecută la Wartburg, Luther a început traducerea Bibliei în germană.
În cele din urmă, din cauza creşterii susţinerii populare pentru Luther în rândul germanilor şi a protecţiei acordate lui de către anumiţi principi, Edictul de la Worms nu a fost niciodată aplicat în imperiu.
Citește pe toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric