Deţine numeroase iahturi şi aproximativ 20 de reşedinţe repartizate în întreaga insulă, potrivit unei cărţi scrise de fosta sa gardă de corp...
Juan Reynaldo Sanchez, care timp de 17 ani a fost garda de corp a lui Fidel Castro, dezvăluie „diverse lucruri” despre viaţa privată a dictatorului, după cum nota ziarul spaniol ABC.
„Iahturi luxoase și circa 20 de vile repartizate de-a lungul insulei sau partide de vânătoare în stil Ludovic al XV-lea, în ţinuturile împădurite”, sunt doar câteva dintre detaliile scoase la lumină în cartea „La cara oculta de Fidel Castro” („Faţa ascunsă a lui Fidel Castro”), scrisă împreună cu jurnalistul francez Axel Gylden şi care apare în librăriile franceze astăzi, 28 mai.
Un paradis
„Contrar celor declarate, el nu a renunţat niciodată la confortul capitalismului ţi nici nu a ales să trăiască în austeritate”, scrie Juan Reynaldo Sanchez. Printre altele, cel care l-a însoţit aproape zilnic pe Fidel, între 1968 şi 1994, descrie iahtul Aquarama II, cu patru motoare, cadou de la liderul sovietic Leonid Brejnev. În general, iahtul Aquarama II este folosit la plimbări pe mare, dar şi pentru a merge în insula Cayo Piedra, din sud-estul Cubei, un „paradis al milionarilor”, unde Castro se odihneşte înconjurat de lux. Niciun cubanez de rând nu a pus piciorul pe insula lui Castro, „doar un mic grup de privilegiaţi, aproape toţi străini”, au fost invitaţi aici. Sanchez aminteşte de fostul preşedinte columbian Alfonso Lopez Michelsen, de omul de afaceri francez Gérard Bourgoin (supranumit „regele cărnii de pui”), de Ted Turner, proprietarul postului CNN, sau de fostul preşedinte al RDG, Erich Honecker. Alţi obişnuiţi ai locurilor au fost scriitorul Gabriel Garcia Marquez şi eroul revoluţionar Antonio Núńez Jiménez.
Cu privirile aţintite
Într-unul din aceste sejururi Fidel Castro i-a propus lui Garcia să se lanseze în cucerirea preşedinţiei Columbiei cu sprjinul Cubei, „dar scriitorul a preferat să se bucure de plăcerile vieţii, rămânând confortabil la marginea politicii”. Ceea ce nu a obţinut de la Garcia Marquez (să fie pion în Columbia) „a reuşit câţiva ani mai târziu cu Hugo Chavez în Venezuela”, scrie Sanchez, care asigură că liderul cubanez „a avut mereu privirile aţintite asupra petrolului venezuelean. Ştia că era esenţial pentru a-i finanţa visul internaţionalist de a se opune SUA”.
Mai sunt „analizate” şi alte aspecte ale regimului comunist. Astfel, fosta gardă de corp descrie obiceiul lui Fidel Castro de a-şi înregistra toţi colaboratorii şi apropiaţii şi de încercarea lui de a extinde revoluţia în Nicaragua. Presa vorbeşte despre faptul că Sanchez a căzut în dizgraţie în 1994, pentru că a cerut să iasă la pensie. A fost trimis la închisoare şi încele din urmă a reuşit să fugă, reunindu-se cu familia lui în SUA.