Am arătat, ieri, cum judecătorii CEDO i-au spălat rochița Laurei Codruța Kovesi, prin hotărârea potrivit căreia i-ar fost încălcate dreptul la un proces echitabil și dreptul la liberă exprimare. Toi ieri am explicat că din Raportul ministrului Tudorel Toader, CEDO a reținut doar că fosta șefă a DNA ar fi fost trimisă la plimbare pentru că „a apărat Justiția”, nu pentru „comportament lipsit de loialitate sancționat de CCR”, „încălcări ale Constituției” „arogarea de competențe”, „abateri disciplinare”. „implicarea în realizarea anchetelor altui procuror” și multe altele dezvoltate pe larg în Raport. Să vedem astăzi, cum este cu „încălcarea dreptului la un proces echitabil”!
„Qui a bu, boira”, zice francezul, adică, „cine a băut, va mai bea”. Un proverb care consacră ideea că cine face conștient o măgărie, va mai face. În cazul Laurei Codruța Kovesi, proverbul se aplică mânușă. Minciuna a însoțit-o soră siameză, în mai toate momentele sale de interes public. De la „niciodată nu am încălcat legea în mod intenționat”, până la „nu am plagiat”, de la „nu a existat niciodată o secție de investigare a magistraților”, până la „niciun dosar făcut de DNA nu se bazează doar pe denunțuri sau pe interceptări”, a demonstrat permanent că minciuna îi este o a doua natură. A mințit și la CEDO! Iar judecătorii de la CEDO au mințit și ei, atunci când au reținut că i s-a „încălcat dreptul la un proces echitabil”.
La începutul anului 2019, fosta șefă a DNA a contestat la CEDO faptul că nu a avut posibilitatea de a se apăra și nici de a contesta decizia Curții Constituționale. Normal, că nu s-a putut apăra la CCR, pentru că decizia privea conflictul de natură constituțională dintre Executiv și președinte. Conflictul a fost tranșat în favoarea Executivului, în sensul în care președintele Klaus Iohannis a trebuit să de curs Raportului ministrului Justiției, prin care se solicita revocarea șefei DNA.
Evident, la CCR nu avea ce căuta. Nu a împiedicat-o nimeni însă, să aibă parte de un „proces echitabil”. Nimeni nu ar fi împiedicat-o să adreseze Ministerul Justiției o solicitare prealabilă de retragere a Raportului, după care să facă pasul următor, să atace Raportul în instanța de contencios. Nu cred că i-ar fi pus nimeni piedică pe stradă, în drum spre Ministerul Justiției, și apoi către Curtea de Apel, acolo unde ar fi dus-o pașii, dacă ar fi intenționat vreo clipă să aibă parte de „un proces echitabil”. Cum? Unde am mai văzut asta? La un alt mare șef de parchet! La Augustin Lazăr, atunci când era Procuror General al României.
Ministrul Justiției Tudorel Toader a făcut public, în 24 octombrie, 2018, Raportul de evaluare a activității Procurorului General al României, în baza căruia i-a cerut președintelui României revocarea lui Augustin Lazăr din funcție. Imediat, Lazăr a adresat Ministerul Justiției o solicitare prealabilă de retragere a acestui document, pas obligatoriu, după cum am arătat, după care a contestat în contencios Raportul. Automat, procedura de revocare din funcție a fost suspendată. Procesul s-a încheiat o jumătate de an mai târziu, în momentul în care Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea lui Augustin Lazăr de încetare a procesului, pe motiv că s-a pensionat.
Este la mintea cocoșului, presupunând că proverbialul cocoș ar avea măcar patru clase primare, că unei persoane nu i se poate încălca dreptul la un „proces echitabil”, dacă acea persoană nu face niciun gest legal de a deschide o acțiune în instanță, singurul loc din lume în care poate avea loc un „proces echitabil” sau nu.
De ce s-a pretat CEDO la o asemenea mascaradă? Am mai spus. Ca să curețe mizeria groasă și uscată de pe roba fostului șef al DNA, pentru ca să facă loc unor noi straturi de jeg pe aceea a procurorului șef al Parchetului European.