Sîmbătă, 4 august 2018, s-a desfășurat la București ședința Consiliului Național al PNL. La invitația lui Ludovic Orban, la reuniune a fost prezent și a ținut un discurs Klaus Iohannis, președintele României.
Potrivit Statutului PNL, forul suprem de conducere colectivă al Partidului e Congresul. Beneficiind de o participare însemnată a membrilor, Congresul e singurul îndreptățit să dezbată și să adopte programul politic al partidului. Consiliul Național e un organism inferior Congresului. El nu poate dezbate și adopta decît chestiuni minore prin comparație cu cele abordate de Congres. Ordinea de zi a Consiliului de sîmbătă confirmă acest adevăr. Liderii liberali au fost convocați pentru a discuta o chestiune ținînd strict de mîțăraia partidului: criteriile, calendarul şi procedura de întocmire a listei de candidaţi pentru alegerile europarlamentare de anul viitor.
Am ținut să circumscriu locul și rolul Consiliului Național în viața PNL pentru a semnala una dintre nedumeririle stîrnite de prezența lui Klaus Iohannis la sindrofie. Implicarea președintelui României în viața unui partid e demult, de pe vremea lui Ion Iliescu, o încălcare a Constituției la care nimeni nu mai tresare, fie și pentru că România e țara în care principala preocupare a locuitorilor rămîne fentarea legilor și a procedurilor. Nedumerirea provocată de prezența lui Klaus Iohannis izvorăște dintr-o realitate indiscutabilă. Timp de doi ani și jumătate, Klaus Iohannis a stat deoparte de viața internă a PNL. Pe lîngă impresia de președinte care nu vrea să repete neastîmpărul lui Traian Băsescu, depărtarea asta de PNL a sugerat și o supărare față de conducerea și activitatea partidului.
Deodată, cînd nimeni nu se aștepta, după o convocare la Cotroceni a liderilor PNL și PDL, cele două bucăți neîmbucate într-un partid, președintele participă la o ședință fără miză, fără orizonturi, fără istorie, a unui organism inferior Congresului: Consiliul Național. Nu la un Congres la care urma să se discute programul politic pentru 2019, anul a două bătălii electorale cruciale, ci la un Consiliu în care avea să se discute chestiuni strict de viață internă. Dacă ar fi fost vorba de un Congres sau de o reuniune cu miză în materie de program politic, chiar dacă anticonstituțională, prezența președintelui ar fi avut o cît de cîtă justificare.
Fiind vorba de un partid alternativă la partidul de Guvernămînt, un partid angajat în bătălia politică pentru ca o dată parvenit la putere să transpună în practică un Program politic, președintele Romîniei putea că e prilejul de a da nu numai PNL, dar și întregii națiuni un mesaj despre cum vede el un Program de guvernare, despre marile probleme ale țării și despre cum le vede el soluționarea, dar mai ales să propună, în fine, un Proiect de țară. O altă justificare ar trimite la un instrument folosit de toți lideri politici ai lumii, nu numai dintre cei democrați. Pentru că în ultimul timp au avut loc în țară și în lume evenimente asupra cărora se impune poziția președintelui României, un moment precum reuniunea Consiliului Național al PNL putea fi folosit ca pretext pentru expunerea unor mesaje de mare importanță pentru scena noastră politică și internațională.
A încălcat Klaus Iohannis Constituția pentru a putea expune în public poziția sa față de marile probleme ale vieții interne și internaționale?
E o întrebare cu atît mai importantă cu cît, pentru a participa la reuniunea PNL, Klaus Iohannis a făcut imensul sacrificiu de a lipsi din cuibul conjugal de la Sibiu o zi din weekend, sîmbătă. Fie și acest sacrificiu ne face să ne întrebăm de ce a considerat Klaus Iohannis o urgență a urgențelor participarea la ședința Consiliului Național al PNL.
Pentru că această întrebare a devenit un bun public, unii au răspuns invocînd luptele interne din PNL. Prin prezența sa la reuniunea Consiliului, Klaus Iohannis a ținut să dea liderilor din fostul PNL (cei din fostul PDL, obișnuiți cu slugăreala de tip Emil Boc la bordelul de la Cotroceni, nu ridică nici o problemă), semnalul că Ludovic Orban are deasupra capului, pe post de aureolă, Înalta Mînă Prezidențială. Alții au răspuns lansînd ipoteza unei preluări a șefiei PNL de către Administrația Prezidențială, rolul lui Ludovic Orban reducîndu-se la cunoscutele scălîmbăiieli de băiat de comitet la chefuri cu amicii.
O privire aruncată asupra Discursului ținut la ședința Consiliului semnalează că președintele n-a venit la reuniune nici pentru a înfățișa principalului partid de Opoziție un Proiect de țară, nici pentru a expune în public poziția Cotroceniului în marile probleme interne și internaționale.
De la un capăt la altul, discursul se vrea un semnal de alarmă, un vaiet de sirene premergătoare unui atac aerian în privința a ceea ce Klaus Iohannis numește pericolul mortal pentru România întruchipat de continuarea rămînerii la putere a PSD:
„Un politician pe nume Dragnea, împreună cu cîţiva acoliţi, au pus mîna pe puterea în PSD, în guvern şi în Parlament şi de atunci, încearcă să folosească această putere în interes propriu şi personal pentru a scăpa de justiţie. Nu-i preocupă nici ţara, nici economia, nici românii. Ce să mai vorbim despre imaginea României în Europa şi în lume? Îi preocupă, pur şi simplu, să scape de dosare. Aşa ceva, dragii mei, n-am avut încă în România. Aşa ceva nu este posibil într-o ţară europeană, într-o ţară democratică.”
Nevoia de a semnala o situație care nu mai poate continua îl împinge pe Klaus Iohannis să-l transforme pe huliganul cu plăcuțele obscene întrun luptător împotriva dictaturii PSD. Acțiunea normală a Poliției de a pune capăt unei sfidări a moralei publice a fost identificată de Klaus Iohannis cu abuzurile din vremea comunistă. O mai mare bătaie de joc la adresa luptătorilor anticomuniști nici că se putea! Cocălarul a primit, prin discursul lui Klaus Iohannis, statutul legendar al Doinei Cornea:
„Şi nu numai atît, au început acţiuni de neimaginat: persoane care îndrăznesc, atenţie!, să-şi expună public opinia anti-PSD sînt luate în plină zi de Poliţie. Așa ceva nu s-a mai întîmplat în România din anii întunecaţi ai comunismului. Acolo am ajuns, să ne întoarcem de unde am plecat? Acolo am ajuns, să dăm cu piciorul la ce au construit generaţii de români? Acolo am ajuns, să dăm cu piciorul la bunăstarea românilor, la imaginea ţării, la însăşi esenţa, coeziunea între români?”.
Întreg discursul s-a rezumat la un atac la adresa PSD. Nu unul argumentat, întemeiat pe teza proastei administrări a țării de către partidul de guvernămînt, pe realitățile social- economice prezente. A fost vorba de o succesiune de clișee anti-PSD, atingînd deseori înjurătura, mult chiar sub nivelul de tobă spartă al sloganelor TeFeListe. Nici vorbă de Proiect de țară. Nici vorbă de a indica „dragilor mei”, cum le spune el tătucist liderilor PNL, marile probleme ale țării pe care partidul de Opoziție, ca partid alternativă, trebuie să le depisteze de pe acum și tot de pe acum să le propună soluționarea. Nici vorbă măcar de o desemnare a marilor slăbiciuni ale guvernării PSD, sau a marilor dezastre, cum ar fi de exemplu cel al gripei porcine. De la un capăt la altul, discursul a fost un atac isteric, de tip TeFeList, altfel spus, de tip zbieret și dat cu fundul de pămînt în semn de protest față de Ciuma Roșie. Dacă luăm în considerare legendarizarea gestului huliganic cu plăcuțele de înmatriculare, putem vorbi că la reuniunea PNL Klaus Iohannis și-a prezentat Proiectul său de țară:
MUE PSD!
De ce a dat fuga Klaus Iohannis la un eveniment banal al PNL? Răspunsul ni-l dă finalul discursului:
„Eu mă lupt de la început pentru o Românie puternică, pentru o Românie democratică, pentru o Românie europeană, pentru o Românie prosperă. Noi am declarat împreună aceste lucruri în 2014. Eu mă lupt pentru a îngrădi efectele nefaste ale acestei guvernări pesediste. Eu mă lupt cu abuzurile PSD, lupt împotriva abuzurilor PSD. Vă invit să faceţi la fel. Şi acum, la final, dragii mei, a mai rămas un singur lucru de lămurit. Eu mă implic, mă lupt pentru o Românie puternică, pentru o Românie europeană, pentru o Românie prosperă şi vă întreb: sînteţi alături de mine în această luptă? sînteţi alături de mine în această luptă!?”.
Klaus Iohannis a folosit reuniunea PNL pentru a da semnalul public al declanșării Operațiunii de dărîmare a Guvernului PSD și înlocuirea acestuia cu Guvernul Meu. Nu știu dacă liderii PNL au fost atenți la acest semnal. Sînt sigur însă că ștabii Serviciilor secrete, SRI și SIE, ai instituțiilor de forță, au fost deosebit de atenți. Nu de alta, dar căderea Guvernului PSD în afara luptei parlamentare e sarcina lor de serviciu!