Printre multe alte enigme ale evenimentelor din decembrie 1989 se numără și una care-l vizează pe Ion Iliescu, mai precis pe Ion Iliescu din dimineața lui 22 decembrie 1989.
Din cîte se știe, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989 mii de oameni s-au îndreptat spre Piața Palatului scoși din case și de zvonurile, dar și informațiile date de Europa liberă și Vocea Americii, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în Piața Universității fuseseră 5.000 de morți. Nu fuseseră 5.000, cifra era o intoxicare a TASS și o CETEKA, agenții ale țărilor surori, dar asta nu contează, pentru ceea ce vrem noi să scriem despre Tulburările din 10 august 2018. Contează că încă de dimineață vestea strîngerii bucureștenilor în Piața Comitetului Central se răspîndește în București și în țară. Eram la sediul revistei Teatru din Sărindar, țin minte, și de la Galați mă suna din cînd în cînd secretarul cu propaganda, pe care-l știam de pe vremea cînd lucra la UTC, pentru a mă întreba ce se întîmplă. Am fost în Piață, ușor de ajuns de pe Sărindar, și, cînd mulțimea a pătruns în sediu, m-am întors la redacție (pe vremea respectivă nu erau telefoane mobile) și l-am sunat la Galați pentru a-i spune că Gata! S-a sfîrșit! Drept pentru care – am aflat mai tîrziu – fostul meu șef a plecat la timp din sediu. La 10 a avut loc ultima ședință a Comitetului Executiv condusă de Ceaușescu. La ora 9,30 s-a sinucis Milea și imediat s-a dat comunicatul cu Trădătorul. La 12,06 Ceaușescu pleacă cu elicopterul. La 12,30 Televiziunea e ocupată. La 12,51 se deschide emisia Revoluția în direct.
Potrivit amintirilor sale, nici o clipă nuanțate în ultimii 28 de ani, Ion Iliescu era în biroul său de director al Editurii tehnice în timpul tuturor acestor evenimente.
La 14,35 Ion Iliescu ține primul discurs la TVR, despre care eu scriam, încă din februarie 1990, că apare și e primit ca al unui deja Conducător. Cum de-a ajuns Ion Iliescu la TVR? Domnia sa ne-a povestit încă din ianuarie 1990 că în dimineaţa lui 22 decembrie 1989 şedea la biroul său şi cum n-avea televizor, nu ştia că Nicolae Ceaușescu picase. A venit să-i spună cineva de la un alt etaj al Casei Scînteii, un ins de la Consiliul Culturii, care avea televizor. Pentru mine istorisirea asta a fost chiar din februarie 1990 proba că Ion Iliescu a fost în piesă. Cum să crezi că în timp ce întreg Bucureștiul, dar și alte localități din țară, alarmate de telefoanele primite de la București, urmăreau evenimentele, Ion Iliescu, activist PCR, angajat în bătăliile pentru succesiunea lui Nicolae Ceaușescu era total dezinteresat de ce se întîmpla în CC și în Piața Revoluției, pe atunci Republică?
M-am gîndit la această imagine, un Ion Iliescu care n-ar fi știut că Nicolae Ceaușescu a căzut dacă nu venea cineva să-i spună, urmărind pe Klaus Iohannis pe parcursul zilei de 10 august 2018.
Puțini vor fi fost românii cît de cît interesați de politica de prezent care să nu fi urmărit desfășurarea mitingului din Piață de la ora 15 pînă la 23. Mulți lideri de opinie, mulți politicieni au intrat în direct la televiziuni pentru a comenta violențele din Piață, atingînd o atmosferă de Beirut. Persoane violente dintre protestatari provoacă jandarmi, dau să intre în Guvern, jandarmii reacționează, disproporționat cu gaze lacrimogene. Numărul răniților crește de la o oră la alta. Cînd cade seara, Piața și împrejurimile iau aspectul unui cîmp de război.
La televiziunile de știri demonstranții se plîng de cantitatea uriașă de gaze lacrimogene aruncate de jandarmi în Piață în loc să extragă din mulțime persoanele violente. Nici un lider de Opoziție, nici un Tefelist nu îndeamnă la miting pașnic, la delimitarea de violența din Piață. Dimpotrivă, televiziunile și site-urile prezidențiale instigă la violență, atacă jandarmii pe un ton isteric, întrețin tensiunea din care se naște violența. La 23,13 începe Evacuarea din Piață. La 23,30 președintele Klaus Iohannis postează pe facebook acest text:
„Într-o demonstrație autentică este dreptul fiecărui om să protesteze, dar violența nu este acceptabilă, indiferent de opțiunile politice. Condamn ferm intervenția brutală a jandarmeriei, puternic disproporționată în raport cu manifestările majorității oamenilor din piața Victoriei. Încercarea de a înfrînge voința oamenilor printr-o reacție violentă a forțelor de ordine este o soluție condamnabilă. Ministrul de Interne trebuie să dea urgent explicații pentru modul în care a gestionat evenimentele din această seară!”
Liderii PSD și ALDE, presa PSD s-au grăbit să observe că la cîteva minue după încheierea tulburărilor Klaus Iohannis are deja formată o opinie fermă. Una pe care de altfel o va susține și-n zilele următoare:
Jandarmeria s-a comportat cu brutalitate într-un efort de a „înfrînge voința oamenilor printr-o reacție violentă”.
Despre totala părtinire a celui care ar trebui să fie președintele tuturor românilor și nu numai al Procurorilor am mai scris. N-am remarcat scriind despre ipostaza de lider al Străzii că părtinirea, tendențiozitatea mecanică, absurdă s-au manifestat la Klaus Iohannis și cînd a venit vorba de DNA. În pofida documentelor despre abuzurile infractorilor de la Ploiești, Klaus Iohannis n-a suflat o vorbă și despre lucrurile în neregulă petrecute în cadrul DNA. La fel, despre Tulburări Klaus Iohannis n-a văzut, nu vede și nu vedea și partea responsabilității care cade în seama autorilor violențelor. Indicațiile sale anticonstituționale date procurorilor, indicații rapid îndeplinite de slugile de la Parchetul General, vizează doar violența uneia din părți, Jandarmeria. Desigur, violența forțelor de ordine e mult mai gravă decît cea a individului. Cum însă protestatarii din Piață erau oamenii lui Klaus Iohannis, cei pe care Președintele i-a îndemnat să iasă în stradă, era normal ca Părintele Străzii să fie mustrător cu copiii lui din Piață.
Mie însă mi-a sărit în ochi o altă ciudățenie.
Domnia sa acuză la 23,30 violențele Jandarmeriei. Aceste violențe s-au petrecut însă între 15 și 23. Operațiunea Gazarea, de care s-au plîns mulți manifestanți, s-a desfășurat pe parcursul întregii zile.
Ion Iliescu povestea că în timp ce bucureștenii trăiau evenimentele căderii lui Ceaușescu el habar navea de asta.
Dacă demonstranții erau gazați, dacă jandarmii erau brutali, de ce n-a intervenit șeful CSAT la cei răspunzători de violențele jandarmilor? De ce n-a pus mîna pe telefon să-l sune pe șeful Jandarmeriei? E doar șeful CSAT. De ce n-a sunat-o pe Carmen Dan? Sau pe Viorica Dăncilă?
Păi dacă era Traian Băsescu, înroșea telefoanele și la prima conferință de presă am fi aflat că l-a sunat chiar pe Liviu Dragnea. Să zicem că nu vorbea cu Carmen Dan. Să zicem că n-a vrut să intervină în lanțul de comandă. Ce-l oprea să intervină în direct prin video sau măcar prin text postat pe facebook de la Cotroceni (dacă era la Cotroceni) pentru a cere protestatarilor să fie pașnici și jandarmeriei să fie mai puțin brutală?
S-ar fi întîmplat următoarele lucruri:
1) Tulburările s-ar fi oprit și prin asta România n-ar fi primit o nouă lovitură de imagine.
2) Demonstrația de protest n-ar fi putut fi atacată de propaganda PSD ca fiind una violentă.
3) Jandarmeria ar fi fost scutită de campania de terfelire a imaginii.
Lucrul cel mai important este însă acesta:
Dacă președintele intervenea public, fie și măcar printr-un text pe facebook, pînă la spargerea Mitingului, demonstranții pașnici, cei care au ieșit de atîtea ori în Piață și la îndemnurile sale, n-ar mai fi fost gazați.
Așa ajungem la ciudățenia că Klaus Iohannis a fost complice la Gazarea demonstranților pașnici.
Desigur, din punct de vedere politic, e de înțeles de ce n-a intervenit Klaus Iohannis.
Avea interes să iasă Operațiunea Mortul!
Din punct de vedere al Președintelui și mai ales al Părintelui Străzii, e de neînțeles.