Când ficusul se crede sequoia are impresia că umbra-i se întinde dincolo de ghiveciul unde-și face veacul, crezând că acoperă toată casa, ba chiar se duce dincolo de ziduri, întunecând toată grădina.
Cine ar fi crezut că președintele Klaus Iohannis, cunoscut ca un personaj sobru, zgârcit cu zâmbetele și cu glumele, va folosi tradiționala zi de naștere a lui Păcală pentru a se ține de șotii. A convocat presa pentru o declarație ce urma să aducă lămuriri asupra referendumului din 26 mai și a întrebării pe care o va adresa națiunii, dar a spus doar că ”am decis să fac o reconsultare a Parlamentului, o nouă consultare a Parlamentului României, pentru lărgirea ariei de cuprindere a referendumului.
Așadar, voi adresa Parlamentului României o nouă consultare, care lărgește aria de cuprindere pentru referendum, pentru a-l face mai eficient și mai puternic. Referendum pe 26 mai.”
În felul acesta, președintele ne-a explicat de ce a folosit acum câteva zile expresia ”aproape hotărât”, legată de organizarea unui referendum în ziua alegerilor europarlamentare.
Avizul parlamentar pe decretul de organizare a unui referendum este consultativ. Practic, pentru a chema lumea la urne, el se putea folosi de avizul din 2017 când, în febra luptei cu elefanții din sala Guvernului, a mai cerut să organizeze un plebiscit, dar a renunțat când Legislativul i-a spus că poate să-l facă, dar să țină cont de câteva prevederi ale Constituției, de tratatele la care e România e parte și de faptul că amnistia și grațierea nu pot fi subiect de referendum.
Prin acel aviz, practic Iohannis putea jongla numai cu întrebări benigne. Nicidecum cu una care să scoată nehotărâții sau dezamăgiții din case, așa cum sperau cei de la USR-PLUS (care vedeau în referendum șansa de a compensa absența organizațiilor din teritoriu) sau cei de la PNL (care văd în președinte ocazia de a suplini munca organizațiilor care trădează un non-combat, din cauza nemulțumirilor provocate de lista de candidați ai partidului). Reconsultarea este o farsă, nu un act politic responsabil. Tot o farsă este și faptul că le-a promis colegilor politici un referendum care să ridice țara din letargie.
O nouă consultare va fi inutilă, pentru că nu văd de ce Parlamentul ar avea o revelație și va accepta o întrebare de genul ”Sunteți de acord ca Guvernul să nu mai emită ordonanțe pe teme de Justiție sau Coduri?”, mai ales că vechiul aviz, de acum doi ani spune clar: ”Problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea, potrivit art. 74 alin. (2) din Constituție nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor.” În restricțiile comunicate atunci nu erau citate părerile parlamentarilor, ci articole din Constituție sau dispoziții ale unor foruri internaționale.
Și atunci de ce mai pierde președintele timpul, cerând o ”reconsultare”? Probabil pentru că succesul demersului cu referendumul, scoaterea oamenilor la vot, este legat de imaginea de om căruia i se pun piedici, care trece peste orice obstacol pentru a apăra ”principiile statului de drept”, în jurul său fiind două partide care – deocamdată – nu au putere în Parlament și iată ce se întâmplă din această cauză.
Dar ce s-ar întâmpla dacă, indiferent de avize, președintele emite decretul de organizare a referendumului? Actul ar putea fi atacat în Contencios sau la Curtea Constituțională. Va face PSD acest lucru? Doar dacă vrea să îi facă jocul președintelui și să dea alegătorilor Opoziției un motiv în plus pentru a ieși din case pe 26 mai. Altfel, probabil vor lăsa lucrurile să curgă de la sine și vor lăsa să apară pe buletinele de vot o întrebare a cărei rezolvare este de a modifica prerogativele Parlamentului și Guvernului (ordonanțele sunt emise de Guvern prin delegarea prerogativelor de a legifera de către Legislativ).