Dacă v-aţi plictisit de clasicele destinaţii turistice, dacă aţi învăţat pe dinafară centrul Vienei şi cafenele din Roma, înseamnă că sunteţi pregătiţi pentru o aventură în Est. Estul exotic al Europei s-ar putea spune, pentru că în Kiev nu o să găsiţi nimic din lucrurile pe care le-aţi aştepta.
Kievul, capitala Ucrainei, reprezintă fără îndoială esenţa trăsăturilor Europei de Est. Dacă celelalte ţări ex-sovietice adaugă la caracterul lor diferite influenţe externe - balcanice, occidentale, Ucraina este Estul pur şi tocmai de aceea o vizită în Kiev se transformă într-o călătorie care seamănă mai mult cu o aventură în care sunteţi propriul stăpân decât cu o vizită pe un traseu turistic, înfrumuseţat artificial pentru a apărea frumos în fotografii.
Cum ajungi în Kiev Cazare în Kiev
Cuvântul de ordine în Kiev este „imens” - de la oraşul în sine, la statui, bulevarde, poduri, blocuri, clădiri de birouri, catedrale sau istorie în sine. Nimic nu iese din categoria extra-large, cu atât mai puţin senzaţiile pe care vi le oferă oraşul.
În Ucraina, fără viză
Trebuie să ştiţi că pentru a intra în Ucraina nu vă trebuie viză. Este suficient să completaţi un mini-formular oferit în avion, înainte de aterizare, care va fi ştampilat la intrarea în ţară şi care trebuie obligatoriu prezentat la ieşirea din Ucraina. Borispol este primul semn care vă oferă indicii despre ceea ce vă aşteaptă - un aeroport forfotind, colorat, modern şi nu prea, în care vedeţi de la oameni de afaceri îmbrăcaţi la patru ace până la bătrânele cu batic. Cum puneţi primii paşi în afara aeroportului veţi fi asaltaţi de şoferii de taxi, de care veţi avea mare nevoie. Pentru că aeroportul este situat la 35 km de Kiev, şi dacă nu ştiţi ucraineană sau rusă, ori cel puţin alfabetul slav, pentru a înţelege destinaţiile scrise pe autobuze, puteţi ajunge în capitală doar cu taxi.
În Kiev nu există taxiuri cu ceas. Preţul se negociază întotdeauna şi trebuie să vă asiguraţi că ştiţi cât plătiţi dinainte să vă urcaţi în maşină. De la aeroport până în oraş o să vă coste în jur de 50 de hrivne. Rata de schimb este de aproximativ 10 hrivne la 1 euro, dar trebuie să o verificaţi înainte de a pleca spre Kiev. Este important de ştiut că taximetriştii, dar şi anumite magazine, acceptă plata direct în euro sau în dolari.
Arhitectura imensului
Oraşul nou formează o panoramă cu blocuri imense, mai vechi şi mai noi - construite în acelaşi stil ca şi cele din Epoca de Aur, însă cu o formă arhitecturală diferită de cutiile de chibrituri suprapuse din România. Construcţiile sunt grandioase - edificiile au cel puţin zece etaje, blocurile adesea sunt rotunde (tubulare), iar faţadele sunt acoperite cu diferite materiale şi sunt îngrijite. Privirea mereu ridicată spre mansardele clădirilor te face să te gândeşti că oraşul se vrea un fel de New York la scară mică al Estului Europei, numai că orice fel de comparaţie cu alt oraş al lumii nu îşi găseşte rostul. Kievul este unic.
Odată trecute podurile - imense şi ele, de peste Nipru, ajungeţi în centrul oraşului. Indiferent ce pod alegeţi dintre cele şapte poduri principale, îl veţi traversa sub privirea aspră a „Patriei mamă”, o statuie impresionantă ridicată în 1977 pentru comemorarea victoriei sovietice împotriva naziştilor în Al Doilea Război Mondial. „Patria mamă”, înaltă de 62 de metri, străjuieşte Kievul ridicând deasupra capului o sabie şi un scut, tăindu-vă răsuflarea de fiecare dată când o întâlniţi cu privirea.
În oraşul vechi veţi găsi majoritatea sediilor instituţiilor statului, catedrale ortodoxe vechi de un mileniu, lanţuri de magazine celebre, clădiri masive, restaurante de lux, baruri, terase şi celebra Piaţă a Independenţei, acolo unde s-a scris istoria Revoluţiei Portocalii din 2004.
Catedrala Sfânta Sofia, un mileniu de istorie
O oprire obligatorie în Kiev este Catedrala Sfânta Sofia. Şi asta pentru că un mileniu de istorie strâns între zidurile unui lăcaş ortodox nu are cum să nu vă înmoaie genunchii odată ce păşiţi dincolo de zidurile albe, groase. Construită în 1037 de prinţul Iaroslav cel Înţelept, pentru a sărbători victoria localnicilor creştini asupra pecenegilor, Sfânta Sofia încă mai păstrează în interior, sub cele 13 cupole, fresce şi mozaicuri originale, vechi de un mileniu. Pe aleile din interiorul zidurilor sunt mari şanse să găsiţi un maestru cu părul lung şi alb, care cântă melancolic la balalaică, îmbrăcat în costumul popular ucrainian. Vă costă 2 hrivne accesul în curtea Catedralei, şi 20 de hrivne un bilet care vă oferă trecere liberă în majoritatea clădirilor complexului, inclusiv în Catedrală.
O altă destinaţie obligatorie este Catedrala Sf. Mihail, care îşi cheamă vizitatorii din toate colţurile Kievului mulţumită imenselor cupole aurite, vizibile din aproape orice colţ al capitalei. Construită în 1108, distrusă de comunişti în anii ’30 şi reconstrutiă complet în 2000, catedrala se umple duminica până la refuz de credincioşii care asistă la slujba ţinută mereu de unul dintre înalţii prelaţi ai Ucrainei.
Strada Kreshchatyk, plină de viaţă în weekend
Când vă plănuiţi vizita în Kiev, trebuie să includeţi neapărat un weekend în zilele pe care vreţi să le petreceţi în capitala Ucrainei. Sâmbăta şi duminica, principala stradă comercială a Kievului, care trece prin Piaţa Indepedenţei, Str. Kreshchatyk, este închisă circulaţiei rutiere, dând liber valurilor de trecători să se plimbe printre tarabele cu suveniruri, artiştii ambulanţi şi terasele vesele. Pentru pasionaţii de cumpărături, aceasta este cea mai bună ocazie să viziteze reprezentanţele brandurilor celebre prezente în Kiev, majoritatea concentrate de o parte şi de alta a acestei străzi. Gândiţi-vă însă de două ori înainte de a pleca la cumpărături, pentru că preţurile sunt destul de piperate. Marfa originală din Ucraina însă, în special obiectele tradiţionale lucrate manual, merită toţi banii.
Aventura
De ce este Kievul o aventură? Pentru că societatea din Kiev este închisă ca o scoică. Oameni serioşi, destoinici şi când vine vorba de vodcă şi când vine vorba de politică, ucrainienii nu îşi deschid casele, sufletele sau uşile secrete în faţa turiştilor. Nu îi interesează să fie plăcuţi, nu vor să fie artificiali şi nici nu se omoară să intre în discuţie cu străinii. Trăiesc doar pentru ei, având o existenţă încă strâns legată de comunism şi sub puternica amprentă a Rusiei. Naţionalişti, cu greu îi faci să îşi aducă aminte că ştiu limba engleză. Însă dacă reuşiţi să vă apropiaţi de ei, aţi pus practic mâna pe cheia unui oraş şi a unei culturi extraordinare.