Hatice Soysev Kolat, general manager al postului lansat în România de compania turcească Dogan, face bilanţul celor doi ani de Kanal D.
La împlinirea a doi ani de existenţă pe piaţa românească de televiziune a Kanal D, Hatice Soysev Kolat, general manager al postului, face un bilanţ al realizărilor şi neîmplinirilor companiei. Ea oferă detalii inedite şi despre viaţa sa personală, legată în aceşti ultimi ani de ţara noastră, precum şi despre felul în care s-a adaptat la specificul cultural şi... culinar al României. Totodată, Hatice Soysev Kolat descrie felul în care Kanal D încearcă să treacă cât mai uşor peste criza mondială, care a lovit puternic Turcia şi îşi face simţite efectele şi în România. EVZ: Poate fi socotită povestea Kanal D în România o poveste de succes? Hatice Soysev Kolat: Da, eu cred că da, putem vorbi în termenii aceştia. Sunt mândră, la rândul meu, să fiu parte a acestei poveşti de succes. Este primul „steag” al Turciei înfipt pe piaţa europeană, dacă vorbim numai despre televiziuni. Deja mă simt jumătate româncă, jumătate turcoaică. Bilanţul celor doi ani de Kanal D? După cum ştiţi, am reuşit să urcăm pe locul 1 în audienţă, în intervalul „whole day” (n.r. - până la ora 20.00). A fost necesar să aducem câteva noutăţi în peisajul audiovizual românesc. Mă refer, în primul rând, la reality-show-uri, şi mai ales la cel mai mare succes al nostru, „Noră pentru mama”, un fel de „Big Brother”, dar cu şi mai multă sare şi piper. Ne vom concentra în continuare pe sectorul de ştiri şi de produse străine. Vrem să construim un canal de televiziune alternativ faţă de oferta tra diţională a celorlalte posturi. Difuzăm şi multe seriale şi filme de televiziune turceşti. Cam care ar fi publicul la care v-aţi gândit când v-aţi apucat de treabă? Ne adresăm în egală măsură bărbaţilor şi femeilor. Să spunem că e o uşoară, foarte mică diferenţă, în favoarea publicului feminin, mai ales în timpul zilei, în „day-time”. Suntem foarte puternici în „day-time”. Neîmpliniri, eventuale greşeli? Nu aş spune chiar greşeli. În ce priveşte perioada zilei, nu avem motive de îngrijorare. Ne vom concentra mai mult pe sectorul de ştiri, mai ales pe cele din prime-time. Vom lansa şi ştirile de dimineaţă. Trebuie insistat pe prime-time. Recent, am reuşit să ajungem numărul 2 duminica, în prime-time. Veţi avea şi o vedetă-surpriză în viitorul apropiat? Ne-o puteţi dezvălui? Deocamdată nu, dar, pe lângă vedetele consacrate, poţi să propui şi un nume nou, pe care să-l lansezi acum pe piaţă. Povestea Kanal D este, la urma urmei, o „poveste fără sfârşit”. Cum luptă Kanal D cu criza? Turcia a simţit-o înaintea României, atunci când Bursa din Istanbul s-a prăbuşit, lucru care a afectat şi acţiunile Dogan. Acum, toată lumea vorbeşte des pre criză. Cele mai mari plângeri sunt din cauza reducerii reclamelor. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu adevărat. Se presupune că aici valul maxim al crizei va lovi în lunile martie-aprilie. Acum facem bugete lunare. Suntem pre gă tiţi pentru orice eventualitate. Cum sărbătoriţi doi ani? Duminică, 1 Martie, vom sărbători împreună cu toate starurile postului. Va fi o emisiune-maraton intitulată „La şuetă cu... Kanal D”. Vor fi şi transmisii live din Casa „Noră pentru mama”. Fiecare îşi va spune povestea sa, ca la „petrecerea de ziua de naştere” a cuiva. Ce reprezintă grupul Dogan în Turcia şi pe plan european? Dogan e cel mai mare grup media din Turcia. Are încheiat un parteneriat cu CNN-ul. Cuprinde postul Star TV, canale de muzică, ziare şi multe altele. Filiala Editurii Egmont din Turcia apar ţi ne Dogan. Există Dogan Books şi Dogan Music. Ne-am extins mult în Rusia şi Ucraina. În Germania avem utilaje de tipografie. Există şi postul de televiziune Euro D. Am ales să investim în România, ca prim pas pe piaţa europeană de televiziune, pentru că am vizitat-o şi am considerat- o o ţară foarte provocatoare.
NOU Ştiri în weekend, la prânz
Începând de mâine, Kanal D lansează ediţia de prânz a „Jurnalului de ştiri”, care se va difuza în fiecare zi de weekend. Bianca Ioniţă, vedetă a Ştirilor Kanal D, se va afla la pupitrul acestui buletin in formativ, în fiecare sâmbătă şi duminică, de la ora 12.30. Kanal D este lider de audienţă pe acest tronson orar în zilele săptămânii, de luni până vineri, cu „Jurnalul de prânz”, şi îşi propune să o cupe aceeaşi poziţie şi în zilele de week end. Jurnalul de weekend va avea un format plăcut, cu informaţii din zona mondenă şi de divertisment, dar nu va ignora nici ştirile serioase, cu adevărat importante, afirmă reprezentanţii postului.
VIAŢA ÎNTRE DOUĂ ŢĂRI „Am mâncat cea mai bună baclava în România” Cum te-ai adaptat la România? De cât timp eşti aici? Există multe similarităţi între cele două ţări. Am avut mai multe ocazii de a merge şi de a rămâne în ţări străine şi sper ca nici aceasta să nu fie ultima. Sunt aici de doi ani şi jumătate, aproape trei. După cum vedeţi, în primul rând, este dificil să ne înţelegem unii cu alţii, mai ales că este un business pe care-l pui la inimă. Suntem toţi fiinţe umane, la urma urmei. Atâta timp cât vii din afară, vei gândi diferit, dar aici este totuşi amuzant. Nu mă simt într-o ţară străină, ţara voastră este foarte frumoasă şi, în multe privinţe, asemănătoare cu ţara mea. Ştiu că ai doi copii gemeni, care trebuie să înceapă şcoala. Vor rămâne aici, împreună cu tine? Da, sunt foarte fericiţi aici. Cât timp voi rămâne aici, vor rămâne şi ei cu mine. Nu vreau să le fie dor de mine. Dar de tatăl lor? Ne vedem foarte des, în fond suntem doar la o oră de zbor distanţă. Copiii pot spune acum că au două case, două ţări, şi, aşa cum vă spuneam, nu sunt diferenţe atât de mari. Să îţi mai spun ceva: bunica mea era născută în Constanţa, astfel încât pot spune că sunt pe jumătate româncă. Pe de altă parte, înainte să vin aici, cu cinci ani în urmă, soţul meu ar fi avut posibilitatea să rămână în America, pentru jobul său (lucra pentru CityBank în New York), şi i-am spus: nu, eu nu pot să trăiesc aici, în SUA, nu o să mă pot adapta, este o altă lume. Aşa că şi-a găsit o altă slujbă, din cauza mea. Şi acum iată-mă aici, în România, de câţiva ani. Este însă mult mai uman, mai omenesc, totul aici. Cu adevărat mi-e dor de România atunci când mă îndepărtez de ea. În cazul acesta, crezi că putem vorbi despre destin, despre ceva care te atrăgea să vii aici, să fii aici? Nu ştiu, posibil, întoarcerea la rădăcini, la origini, ceva de felul acesta. Eu mă simt un fel de turist în Istanbul. Făcând o comparaţie între Istanbul şi Bucureşti, oamenii sunt mai drăguţi aici; Bucureştiul e mult mai sigur, nu există în permanenţă teama de atacuri şi atentate. Istanbulul e prea aglomerat. E mai cosmopolit, dar există o mare diferenţă între vârfuri şi masa de oameni obişnuiţi. Cu cât sunt mai mulţi oameni, cu atât sunt mai multe şi mai mari problemele. România, dacă nu mă înşel, numără 22 de milioane. Părerea mea este că ceea ce România are nevoie acum este de mai mulţi oameni tineri; mai multe nunţi, mai multe botezuri. Încercăm să ajutăm. Cât ai văzut din restul României? Am vizitat Braşov, Sinaia, Predeal; cam atât. Dar la Constanţa, pe urmele bunicii? Ambilor bunici, de fapt. Încă nu am reuşit, dar o să încerc. Viaţa mea se reduce la această cameră, în care mă vedeţi. Cum te-ai adaptat la bucătăria românească, multe mâncăruri sunt socotite de provenienţă turcească? Da: sarma, baclava, musaca, ciulama, halva, sarailie, rahat. De multe ori, copiii îmi spun: mamă, vorbeşti turceşte! Şi mai sunt: mămăligă, ciorap, duşman, musafir. Să vă spun ceva: cea mai bună baclava am mâncat-o în România. Pe de altă parte, bunicii mei îmi pregăteau, când eram mică, sarmale. Dar manelele? Se spune că şi acesta este un cuvânt turcesc, intrat în limbă încă din secolul al XIX-lea, iar muzica lor este de influenţă turcească, orientală. Nu, nu cunosc cuvântul, nu ştiu ce poate să însemne. Dacă mă întrebi ce muzică românească îmi place, îţi spun: Loredana, Smiley, Alex de la Simplu, Holograf.