Începând de astăzi, voi scrie așa cum cred eu că trebuie scris despre cele ce ne sunt date să le trăim. Prima consemnare este despre niște vorbe pe care aștept să le aud de la conducătorii noștri de vreo două săptămâni și nu le-am auzit. De ce nu le-am auzit? Vom vorbi și despre asta.
Ministrul Apărării din Israel, Naftali Bennett, este primul demnitar din lume care transmite clar și ferm poporului său ce are de făcut.
Într-un apel televizat, acesta explică populației că trebuie să își protejeze bunicii prin izolare totală, să le poarte de grijă fără să-i pupe și să-i ia în brațe, de la distanță, fără să-i viziteze cu nepoțeii de mână, să îi aprovizioneze indirect, fără contact personal și să țină legătura cu ei telefonic sau prin alte mijloace moderne.
Nu trebuie să fii savant, ca să înțelegi o chestie simplă: cei mai tineri, copiii și nepoții celor vârstnici, pot fi infectați fără să știe, cei mai mulți așa și suntem sau vom fi, timp în care, cu o îmbrățișare le putem fi călăi părinților și bunicilor noștri.
„În câteva săptămâni, în momentul în care 60%-70% % dintre israelieni vor fi făcut boala, cei mai mulți fără să știe asta, epidemia se va considera încheiată, iar bunicii vor putea ieși din case”, le-a explicat Naftali Bennett concetățenilor săi cu calm și plin de încredere.
Nu sunt deloc mirat că primul conducător care spune ceea ce trebuie spus poporului său este un evreu. Nu ar fi ieșit din 2000 de ani de istorie crâncenă dacă nu ar fi avut conducători zdraveni. De altfel, nici deșertul nu l-ar fi traversat, dacă nu ar fi avut conducătorul potrivit.