Actorul american a lucrat cu celebrul regizor la o comedie neagră cu patru personaje şi a explicat pentru EVZ ce e atât de special în legătură cu acest cineast.
Filmările la "Carnage", ultimul lungmetraj al lui Roman Polanski, de-abia se terminaseră când actorul John C. Reilly a ajuns la Cannes pentru a promova filmul cu care se afla în competiţia de pe Croazetă, "We Need to Talk About Kevin", de Lynne Ramsay. Printre picături, actorul american a apucat însă să ofere şi câteva detalii despre acest proiect, unele în exclusivitate pentru EVZ. La întrebarea dacă ar mai face un film despre faţa întunecată a căsniciei – unul din subiectele tratate în "We Need to Talk About Kevin" – răspunde degajat: "De-abia ce am terminat unul. E regizat de Roman Polanski şi se bazează pe o piesă intitulată «God of Carnage» şi este o comedie neagră despre două cupluri, despre cum e să fii părinte şi despre comportamentul ipocrit pe care îl presupune asta", susţine actorul. Părinţii imaturi John C. Reilly detaliază şi acţiunea lungmetrajului. "Două cupluri se întâlnesc ca să discute despre bătaia în care au fost implicaţi copiii lor, vor să se comporte cât se poate de civilizat, pe modelul «dacă noi vom fi ok, atunci şi băieţii vor fi ok». Numai că devine evident destul de repede că situaţia le scapă de sub control, se pun pe băut şi încep să se certe şi până la urmă ajung să se poarte mult mai copilăresc decât odraslele lor", explică actorul american. "Jodie Foster o interpretează pe nevasta mea, iar celălalt cuplu e compus din Christoph Waltz şi Kate Winslet", mai spune Reilly. Un regizor, o promisiune Dincolo de distribuţia alcătuită exclusiv din nume mari, există şi alte detalii care l-au fascinat la acest lungmetraj. "Filmul durează 90 de minute, iar povestea e spusă în timp real. Nu există flashback-uri sau flashforward-uri. Toată acţiunea se petrece în acelaşi apartament şi se acumulează multă presiune acolo", explică Reilly. "Da, seamănă puţin cu «Cui i-e frică de Virginia Woolf?» (piesa lui Edward Albee ecranizată de Mike Nichols – n.r.)", admite John C. Reilly, dar nu fără amendamente. "Acolo acţiunea nu se petrecea în timp real şi unele personaje mai ieşeau şi în curtea casei". Când îl întrebi dacă Polanski s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui –, e un cineast extrem de "vânat" de actori – Reilly stă puţin pe gânduri înainte să emită un "Yeah!" entuziast. "Să te afli în acel apartament care inducea claustrofobie şi să filmezi acolo timp de două luni era ca şi cum te-ai fi aflat într-o oală sub presiune! Pentru mine Roman Polanski era un mister. Desigur, sunt un mare fan al filmelor lui, dar să fiu acolo şi să îl văd la treabă... Nu cred că mi-aş fi putut imagina cum e Polanski de fapt... Pentru că nu mi-aş fi putut imagina că un om poate fi atât de ... precis, aşa de devotat naraţiunii prin intermediul imaginii. Deşi este un actor foarte bun şi a avut multe lucruri interesante de spus despre actorie în timpul repetiţiilor, insista foarte mult să fim oneşti în privinţa ei. Când a venit vremea să filmăm, se concentra numai asupra compoziţiei cadrelor, imaginii, mişcărilor camerei. În filmele altor regizor, există cadre accidentale. La Polanski nu există niciun cadru care să nu fi fost pus acolo deliberat", susţine actorul.
"Filmul durează 90 de minute, iar povestea e spusă în timp real. Nu există flashback-uri sau flashforward-uri.“JOHN C. REILLY, actor CU SCANDALUL ÎNAINTE Regizorul care a stabilit un precedent pentru DSK
Numele autorului lungmetrajului "Carnage" – a cărui premieră americană a fost programată pentru luna noiembrie – a apărut de curând în presa internaţională, de data aceasta în legătură cu scandalul în care a fost implicat Dominique Strauss-Kahn. Mai precis, jurnaliştii de la "New York Post" au făcut legătura între inculparea bancherului la doar patru zile după arestare şi fuga lui Roman Polanski din SUA în Franţa, în 1978, cu doar câteva ore înainte ca regizorul să fie acuzat că ar fi avut relaţii sexuale cu o fată în vârstă de 13 ani, în timpul unei şedinţe foto. Procurorii au vrut să se asigure, dincolo de orice îndoială, că Strauss-Kahn nu va repeta figura lui Polanski, în contextul în care nu există încă un tratat în ceea ce priveşte extrădarea între SUA şi Franţa. Procurorul Daniel Alonso i-a adus aminte judecătoarei Melissa Jackson acest lucru atunci când a cerut ca DSK să fie ţinut după gratii, fără posibilitatea de a fi eliberat pe cauţiune, cum s-a şi întâmplat. "Este exact ca în cazul lui Polanski", i-a spuns Alonso judecătoarei pe 16 mai, adăugând: "Cele două situaţii sunt identice". Şase săptămâni mai târziu credibilitatea acuzaţiilor contra lui DSK era spulberată. Ieri s-a împlinit un an de când cineastul Roman Polanski s-a trezit că e un om liber. Se sfârşea arestul său la domiciliu din vila sa din Elveţia, asta după ce autorităţile elveţiene au respins cererea de extrădare a regizorului înaintată de americani, din cauza aceleiaşi acuzaţii de abuz sexual al unei minore, o acuzaţie care a durat peste trei decenii.