În anul preolimpic 2007, sportivii români au stabilit o contraperformanţă greu de imaginat: nicio medalie de aur la disciplinele olimpice. La orizont se profilează catastrofa.
Anul 2007 va rămâne în istoria sportului românesc ca unul dintre cei mai secetoşi în privinţa performanţelor, dar mai ales printr-un record inimaginabil pentru o naţiune clasată între primele 15 în clasamentul „all time“ la Jocurile Olimpice: niciun titlu mondial într-o probă olimpică! Şi asta cu doar opt luni înainte de startul Olimpiadei de la Beijing, în condiţiile în care bugetul sportului a fost unul rezonabil. După ce echipa feminină de handbal s-a clasat pe locul 4 la Mondialul din Franţa, şi ultima fărâmă de speranţă s-a spulberat, bilanţul anului preolimpic fiind unul dezastruos: doar 11 medalii în probe olimpice (8 de argint şi 3 de bronz) câştigate la Campionatele Mondiale. Salvatorul Marian Drăgulescu s-a accidentat Şi mai dramatic este faptul că trei dintre cele cinci discipline în care s-au obţinut medalii la Olimpiada precedentă (atletism, înot şi box) nici n-au prins podiumul la Mondialele desfăşurate în 2007! Statistic vorbind, este de departe cel mai slab sezon preolimpic din ultimele patru cicluri olimpice! În aceste condiţii, România se poate număra la Beijing printre ţările care se consolează cu spiritul olimpic: „important e să participi“. De fapt, chiar şi aici e o problemă, pentru că românii nu prea mai reuşesc nici măcar calificarea la competiţie, pentru a participa. Bilanţul catastrofal al anului trecut a fost salvat de gimnastul Marian Drăgulescu, cel care a adus două medalii de aur de la Campionatul Mondial. Anul acesta, Drăgulescu s-a accidentat la Mondialele de la Stuttgart şi n-a mai avut cine să spele ruşinea. Practic, în 2007, anul în care se obţin calificările la Olimpiadă şi se ia pulsul înaintea marii înfruntări, pe plan internaţional românii au contat doar în şase discipline sportive: au obţinut medalii la Campionatele Mondiale de kaiac-canoe, gimnastică, canotaj, lupte, judo şi tir. Singurul titlu mondial a fost cucerit de echipajul de canoe 4, dar într-o probă neolimpică (1.000 m).
Morariu: „Avem bani, dar nu avem ce să facem cu ei“ Pentru Olimpiada din 2008 au îndeplinit baremul, deocamdată, doar 70 de sportivi români, în condiţiile în care la Sydney au fost calificaţi 155 de performeri tricolori, iar la Atena au mers 112. Ion Ţiriac, fostul preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR), a anticipat dezastrul. „Declinul e normal. N-am semă nat nimic, aşa că nu avem ce culege, iar excepţiile s-au dus. Pentru noi, Olimpiada de la Beijing şi, poate, chiar următoarea, de la Londra, n-ar trebui să conteze. Obiectivul ar trebui să fie Jocurile din 2016“, a spus fostul tenismen. Octavian Morariu, actualul şef de la COSR, ne-a dezvăluit ieri aşteptările forului olimpic vizavi de Beijing: „Statistic vorbind, conform previziunilor realizate de noi împreună cu specialişti de la CIO, la Beijing ar trebui să obţinem 12 medalii, dintre care una de aur, 4 de argint şi 7 de bronz. Ne aşteptăm la un loc 25 pe naţiuni. Pentru mine, asta este ceva apropiat de adevăr şi de actuala stare a sportului românesc, adică 12-13 medalii în cel mai fericit caz“. Preşedintele COSR a recunoscut că nu banii sunt principala problemă a sportului tricolor. „Acum avem bani, dar nu prea mai avem ce să facem cu ei. Suferim la capitolul resurse umane, fiindcă, de exemplu, nu mai avem suficienţi antrenori de calitate“, a adăugat Morariu.
RADIOGRAFIA DEZASTRULUI Eşecuri usturătoare pe bandă rulantă ATLETISM. Marea dezamăgire a anului care se va încheia este atletismul, sportul în care România a obţinut trei medalii la Olimpiada de la Atena (două de argint - prin Marian Oprea şi Ionela Târlea - şi una de bronz - prin regretata Maria Cioncan). La Campionatele Mondiale de la Osaka, niciun atlet tricolor n-a urcat pe podium şi, cu doar patru clasări în primele şase locuri, România a ocupat locul 27 pe naţiuni! Din păcate, speranţele pentru Beijing se numesc tot Oprea şi Târlea, care, în ultima vreme, nu se mai luptă cu adversarii, ci cu accidentările. NATAŢIE. După cele două medalii surprinzătoare cucerite în 2004 (aur - Camelia Potec şi bronz - Răzvan Florea), înotul românesc s-a dus la fund mai abitir decât Titanicul. Mondialele de la Melbourne au reprezentat o adevărată catastrofă, Camelia Potec, Dragoş Coman şi Larisa Lăcustă ratând jenant calificarea în finale şi, implicit, la Olimpiadă. Deşi n-a urcat pe podium, Florea a salvat onoarea, asigurându-şi participarea la Beijing. BOX. Sportul cu mănuşi românesc traversează poate cea mai neagră perioadă din istorie, nu doar prin prisma rezultatelor sportive, dar şi a imaginii. La Mondialele din SUA, pugiliştii noştri au pierdut lamentabil în fazele inaugurale. Doar Ionuţ Gheorghe, medaliat cu bronz la Atena, a ajuns până în optimile de finală, unde s-a recunoscut învins. Pe lângă ratarea calificării la JO, boxerii români şi-au mai agăţat o tinichea de coadă după ce trei dintre ei, Bogdan Dinu, Roland Gavril şi Iulian Stan, au fost prinşi la furat într-un magazin din Chicago. După această ispravă, Comitetul Olimpic Român şi Agenţia Naţională pentru Sport au anunţat că federaţia de box nu va mai primi bani de la buget. HALTERE. După două medalii de aur la Campionatele Europene de anul acesta, prin Mărioara Munteanu şi Valeriu Calancea, Federaţia Română de Haltere se numără printre privilegiatele bugetului olimpic. Numai că, în urmă cu o lună, a explodat bomba: Calancea a fost depistat pozitiv la Mondialele de la Chiang Mai! Deşi oficialii federaţiei române au încercat să muşamalizeze scandalul, lucrurile sunt simple: fostul dublu campion mondial va fi suspendat pentru doi ani şi, implicit, exclus pe viaţă din lotul olimpic al României.
POLO. După instalarea lui Vlad Hagiu pe banca tehnică a naţionalei de polo, acest sport a revenit în peisajul olimpic românesc. Cu un onorant şi surprinză tor loc 6 la Campionatele Mondiale precedente, poloiştii tricolori sperau, pe bună dreptate, să obţină biletele pentru Beijing la Mondialele de la Melbourne. Dezamăgirea a fost cruntă: locul 11 în ierarhia finală. Rămân însă şanse teoretice ca reprezentativa de polo să ajungă la marea întrecere din China.
DE DOI BANI SPERANŢĂ
Puţinele excepţii de care ne agăţăm
GIMNASTICĂ. În ciuda schimbului de generaţii şi a plecării antrenorilor Octavian Belu şi Mariana Bitang, gimnastica a rămas principala „producătoare“ de medalii. În 2007, gimnaştii tricolori au obţinut 4 dintre cele 14 medalii ale României la Campionatele Mondiale. Şi asta în condiţiile în care Marian Drăgulescu s-a accidentat grav chiar la întrecerile de la Stuttgart, unde însă Daniel Popescu s-a ales cu un argint la individual compus. Steliana Nistor (două medalii de argint la Mondiale, plus un bronz cu echipa) pare să fie noua stea a echipei feminine. Performanţa de la Olimpiada din 2004, 10 medalii (4 aur, 3 argint şi 3 bronz), va fi însă imposibil de atins.
CAIAC-CANOE. După ce a luat apă la Olimpiada de la Atena, flota amiralului Ivan Patzaichin a revenit pe linia de plutire cu un lot remaniat din temelii. La Mondialele de la Düisburg, echipajul de canoe 4 (Iosif Chirilă, Andrei Cuculici, Silviu Simioncencu, Loredan Popa) a obţinut singura medalie de aur a sportului românesc în 2007, chiar dacă într-o probă neolimpică - 1.000 m. La asta se adaugă alte două medalii, una de argint (C2 - 500 m) şi una de bronz (C4 - 500 m).
CANOTAJ. Olimpiada de la Atena a însemnat un succes remarcabil al unei generaţii de excepţie a canotajului românesc: trei medalii, toate de aur! După retragerea „stelelor“, în frunte cu Elisabeta Lipă, a urmat un moment de degringoladă. A fost nevoie ca unele dintre veterane, printre care Viorica Susanu (32 de ani) şi Georgeta Andrunche (31 de ani), să sară din nou în barcă, pentru ca la Mondialele de la München româncele să se aleagă cu două medalii (argint - echipajul de 8+1 şi bronz - două rame).
HANDBAL. Locul 4 ocupat la recent încheiatele Campionate Mondiale din Franţa n-a însemnat un eşec, dar nicio mare performanţă pentru echipa feminină de handbal. Româncele au vrut aurul, dar au sfârşit prin a scăpa printre degete şi bronzul în faţa Germaniei. Şansele de a accede la Olimpiadă sunt însă mari, în condiţiile în care România va găzdui anul viitor unul dintre turneele de calificare la Beijing. Odată ajunse în China, tricolorele au mari şanse la o medalie, ştiut fiind că turneul olimpic e mai accesibil decât un Mondial.
Recomandările noastre
