Devine exasperantă tăcerea bâlbăită a așa-zișilor lideri de dreapta, în speță PNL și PDL. Au o grămadă de talente (Iohannis, Ungureanu, Blaga, Antonescu) care riscă să îngroape speranțele depozitate într-un concept din ce în ce mai gol: Dreapta Românească.
Fac ceea ce știu mai bine, adică nimic, zbaterile lui Cătălin Predoiu (un candidat pe care nu-l creditam cu prea multă abilitate la începuturile sale) fiind excepția care confirmă regula. Am început să-l regret pe Crin Antonescu, care muncea cu pauze lungi și dese, dar măcar atunci când apărea la televizor făcea să se vorbească despre el. Stau și mă întreb ce (mai) așteaptă? Cunosc tactica enunțată în mod repetat de Vasile Blaga de a lăsa ca timpul să erodeze natural credibilitatea și suportul guvernanților, zilele acestea fiind petrecute la gura aparatului de aer condiționat, croșetând strategii politice, dar de fapt asigurând liniștea unui blat perpetuu cu Voiculescu&Co. Dar m-am uitat și la acțiunile celorlalți, de la Klaus Iohannis la Mihai Răzvan Ungureanu, politicieni de la care te-ai aștepta la mai multă viteză de reacție și am văzut același gol de imaginație și acțiune.
Nu mă credeți? Dați singuri o căutare pe Google pentru termenii de Klaus Iohannis, CAS, Ucraina, Voiculescu (ca să avem o măsură a evenimentelor din ultimele două săptămâni) și o să aveți un rezultat năucitor! Despre reducerea CAS, Klaus Iohannis a spus un singur lucru: că este o măsură electorală care nu a fost pregătită corespunzător de către guvernul Ponta - un non-sens pe care l-am mai auzit și din gura altora. Orice măsură economică de reducere de taxe și impozite, majorări de salarii, șamd poate fi taxată ca fiind electorală, întrucât orice guvern în funcție își dorește să fie reales – despre actul terorist din Ucraina am găsit doar un mesaj de condoleanțe, iar despre matrapazlâcurile dezvăluite de presă cu implicarea evidentă a lui Dan Voiculescu sau a firmelor controlate de acesta, Klaus Iohannis, viitor candidat la președinția României a spus un MARE NIMIC. Nu căutați nici la Mihai Răzvan Ungureanu vreo luare de poziție în privința Varanului, căci nu o să găsiți! Mi se poate reproșa că sunt prea cârcotaș și le caut nod în papură, dar aș vrea să știu ce alt criteriu de evaluare trebuie să avem atunci când analizăm activitatea unui om politic din Opoziție?! Dacă nici măcar o amărâtă de declarație nu au curaj să facă, ce să te aștepți atunci când ajung să aibă puterea cu adevărat?
În tot acest răstimp, Victor Ponta aleargă pe tot terenul, fiind hărțuit doar de Președintele-Jucător, care face cât toată Opoziția la un loc. Am mai scris că modul în care Victor Ponta se confruntă cu Traian Băsescu arată că primul-ministru are o strategie clară în acest sens, făcându-i uitați pe cei care vor candida cu adevărat. Zi de zi, Ponta îl atacă pe Băsescu, iar acesta îi răspunde. Jocul la ofsaid al lui Victor Ponta funcționează perfect, loviturile administrate de Traian Băsescu lăsându-i urme adânci, dar fără a se contabiliza în dreptul lui Klaus Iohannis și aliații. De câștigat, câștigă amândoi, de pierdut, pierd ceilalți!
Văzând ce se întâmplă în aceste săptămâni, îți dai seama că Traian Băsescu, ce are o situație personală extrem de complicată, rămâne un om politic aproape imposibil de înlocuit de noua garnitură de “pomanagii” (n.a termen utilizat în curtea școlii pentru a-i desemna pe jucătorii de fotbal care stăteau doar în fața porții adverse, fără să alerge după minge). Imaturitatea politică a celor ce vor să reprezinte o alternativă la Victor Ponta și PSD, nici măcar nu poate fi pusă în discuție atâta timp cât vorbim despre un candidat la președinție (Iohannis), un fost prim-ministru (Mihai Răzvan Ungureanu), un fost ministru și lider de partid (Vasile Blaga) și mulți alți politicieni cu experiență. Lipsa de perspectivă și voință de schimbare reprezintă deficitul real al acestor politicieni, mult prea ancorați în trecut, pentru a mai putea vedea în viitor. Ingredientele indispensabile pentru o candidatură de succes.
Recomandările noastre
