Tinerii defavorizaţi au avut ocazia să participe, ieri, la Bursa locurilor de muncă destinată celor care părăsesc sistemul de protecţie socială a copilului.
Angajatorii au oferit peste 3.100 de joburi, dintre care jumătate au vizat muncitori calificaţi. Persoanele cu studii medii au avut la dispoziţie peste 550 de oferte, iar muncitorii necalificaţi au putut alege din mai mult de 900 de slujbe disponibile.
Cu toate că Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti a colaborat cu Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) pentru a promova evenimentul în rândul persoanelor vizate, angajatorii s-au arătat dezamăgiţi de participarea slabă.
Doar 254 de persoane au călcat pragul Liceului „Petru Maior“, locul în care s-a desfăşurat bursa. Dintre acestea, 178 au reuşit să obţină interviuri. „Au trecut două ore şi până acum nu am primit niciun CV“, spunea plictisită reprezentanta unei firme private. Pe fişa din faţa ei stau notate aproape 70 de posturi, dintre care cele mai multe impun doar o pregătire de şcoală profesională.
Aceeaşi penurie de candidaţi a fost şi la angajatorii de stat. DGASPC Sector 3 caută 74 de asistenţi maternali şi 93 de îngrijitori la domiciliu, calificaţi. „Nu a venit nimeni până acum. Avem nevoie de oameni, dar fie nu sunt interesaţi, fie nu au calificarea corespunzătoare“, a explicat Niculina Tutuiana. Ea a dat ca exemplu situaţia îngrijitorilor la domiciliu, care nu se pot califica din cauza lipsei cursurilor.
POVESTEA UNUI CANDIDAT
Părăsit de părinţi, năpăstuit de soartă
Răzvan este unul dintre tinerii care au venit, ieri, la bursă, în speranţa că îşi va găsi un loc de muncă. Are 22 de ani şi momentan locuieşte într-un apartament social, dar trebuie să-şi găsească urgent o slujbă ca să nu ajungă, din nou, în stradă. Îmbrăcat modest, dar curat, tânărul flutura în mână o hârtie primită de la un potenţial angajator. „Am aici adresa, am vorbit cu cineva de la ei şi sper să mă angajeze. E un depozit unde se fabrică cutii şi ambalaje de aluminiu. Mi-au spus că îmi dau zece milioane“, spunea el încântat. Totuşi, înainte de a semna trebuie să fie sigur că o să mai ajungă la şcoala de arte şi meserii, la care învaţă. Răzvan a trecut prin toate: sărăcie, abandon, umilinţă, abuz şi nesiguranţă. Nu prea înţelege de ce părinţii lui l-au adus din Slobozia în Bucureşti şi l-au lăsat într-un centru de minori fără să se mai intereseze de soarta lui. Între băiatul de 15 ani, care avea o familie şi o casă, şi cel de acum, de 22 de ani, au trecut ani şi întâmplări greu de imaginat. „O perioadă am stat pe străzi. Dormeam în autobuze, la metrou, în depouri şi trăiam din ce îmi dădeau oamenii“, spune băiatul zâmbind amar. Până să ajungă la centrul „Cireşarii“, băiatul a avut de îndurat bătăile din stradă, foamea şi abuzul sexual.