Înainte de primul concert din România, pe care cântăreţul britanic James Blunt l-a susţinut sâmbătă seara la Sala Polivalentă din Bucureşti, artistul a vorbit pentru EVZ despre cele şase luni cât a servit ca soldat pentru NATO în conflictul din Kosovo (1999), dar şi despre ceea ce înseamnă muzica pentru el.
Când aveai 14 ani, aveai convingerea adolescentină că vei avea o viaţă interesantă. Ce crezi acum? Este suficient de interesantă cât să scrii o carte sau să faci un film? Exprimarea mea, acum, este prin muzică. Pasiunea mea este muzica şi cu asta vreau să continui. Nu m-am gândit nicio clipă la asta şi nu pot să spun nici dacă m-ar încânta sau nu ideea.Vreau să merg în continuare cu ceea ce am început.
În copilărie ascultai numai „Silent Night” şi „Happy Birthday”, iar cd-palyer-ul era numai în maşină ...De unde a pornit interesul pentru muzică? Era ceva de genul „ce nu este permis este mai mult dorit”? Nu e vorba că nu îmi era permis... În familia mea şi a multor cunoscuţi de ai mei, muzica era ascultată foarte mult la televizor. Era un fel de obicei, ca după ce luam masa, să ne uităm la televizor. Deci nu e vorba că nu era permisă muzica, ci de faptul că se asculta mai mult în maşină. Pasiunea pentru muzică a venit de la mama mea, care mi-a insufltat dorinţa de a cânta la pian, era un soi de educaţie. Ea m-a învăţat de mic să cânt, însă abia la 14 ani mi-am descoperit cu adevărat această pasiune.
Tatăl tău zicea că muzica este zgomot inutil... Tatăl meu se referea mai mult la faptul că industria muzicală este o afacere dificilă, iar ca să ai succes comercial trebuie multă munca. Un părinte care ar spune că este usor în muzică ar minţi şi ar fi un părinte rău. Mă bucur foarte mult că tatăl meu m-a sfătuit şi că s-a gândit la mine şi la binele meu. Prin asta consider că este un părinte grozav. Am hotărât că dacă am un vis îl voi urma. Succesul meu nu înseamnă succes comercial, ci fericire personală.
Povesteşte-mi despre experienţa din Kosovo din 1999. De ce ai acceptat să mergi acolo, cât ţi-a folosit această experienţă şi cum te-a schimbat ca om? În primul rând, nu eu am ales să merg acolo, ci am fost ales. Politicienii au trimis oameni în Kosovo şi eu am fost printre ei. Am văzut oameni, tineri şi vârstnici care mureau, dar am văzut şi soldaţi de un curaj extraordinar şi de o milă absolută. Cred că acea periadă a fost cea mai bună educaţie pentru viaţă. Poti absolvi câte şcoli vrei, nimic nu se compară cu şcoala vieţii. Chiar cred că este cea mai bună formă de educare. M-a ajutat foarte mult şi pe plan muzical în sensul că pot să comunic foarte uşor cu oameni din România, din America de Nord sau din orice alt loc, chiar dacă nu le cunosc limba. Perioada armatei m-a ajutat să înţeleg ceeea ce este într-adevăr relevant în viaţă din toate punctele de vedere.
Care este cea mai vie amintire din Kosovo? Toţi cei din acea zonă , indiferent de vârstă, sex, religie încercam să supravieţuim.Toţi încercam să ne înţelegem pornirile, trăirile...Eram cu toţii izolaţi şi toţi împărţeam aceleaşi temeri, dar şi aceleaşi speranţe.Toţi încercam să ieşim la lumină.
”No bravery” este o melodie pe care ai scris-o cât timp erai în Kosovo. Cât te-a ajutat scrisul în acea periodă? Nu m-a ajutat deloc. Când eşti într-un loc pentru a face un lucru, nu ai timp nici să te îngrijorezi, nici să te gândeşti prea mult la alte lucruri care nu ţin de job-ul tău. Nu ai timp de emoţii sau să îţi plângi de milă pentru că eşti soldat, ci trebuie să te gândeşti că eşti acolo pentru că viaţa unor oameni depinde de tine şi trebuie să faci totul bine. Compunerea cântecelor mi-ar fi dat o stare emoţională mult prea puternică pentru seriozitatea cu care trebuia tratată situatia de acolo. Da, îmi însemnam unele aspecte, scriam idei, dar atat...
”Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc”
Cum te-ai hotărât să-ţi închei cariera militară şi să devii un muzician profesionist? Toată viaşa mi-am dorit să fac asta. A fost momentul în care mi-am trăit visul. Mi-a fost şi puţin teamă, dar, totuşi, nu voiam să ajung bătrân şi să regret că de teamă nu mi-am urmat visul. Ambiţia mea era să devin muzician şi momentul în care mi-am scos uniforma şi am devenit muzician profesionist a fost o uşurare a faptului că am reuşit să fac ceea ce mi-am propus.
De care perioade din viata ta eşti cel mai ataşat? Kosovo, cariera muzicală? Toate părţile din viaţa mea sunt importante. Atât momentele bune cât şi cele rele îţi întăresc caracterul, iar trecutul îţi realizează prezentul şi dacă nu iei nimic din trecut nu reuşeşti să fii persoana care esti azi. Aşa că toate aceste elemente sunt importante. De aceea, şi când sunt întrebat care dintre melodiile de pe albumele mele îmi plac cel mai mult , nu pot răspunde pentru că toate sunt aspecte ale vieţii la fel de importante pentru mine, altfel nu ar fi pe album.
S-a auzit despre albumul „Sound Lover” pe care-l vei lansa în iunie... Au fost date informaţii eronate...Nu există încă cel de-al treilea album. Ca să pot scrie un album trebuie să îl trăiesc, să am experienţe noi. Cântecele mele se bazează pe ceea ce eu trăiesc. Am trăit până acum, timp de 15 luni, experienţa „All the Lost Souls”. Am adunat experienţe şi amintiri de pe unde am fost. M-am reîntors în Kosovo şi am realizat un documentar ce l-am ataşat la ediţia de lux a albumului, care este de o importanţă maximă pentru mine pentru că este tot ceea ce am trăit eu până acum. Am şi câteva cântece noi, dar, deocamdată, sufletul meu rămâne ”All the Lost Souls”.
CITIŢI ŞI: