Presa românească se tabloidizează, se ştie, dar segmentarea ei în cinci categorii de conţinut a fost mai puţin remarcată.
Ea e clară - cel puţin la print, TV şi internet, pieţele cele mai dinamice în ultimii ani - şi nu se vede, deocamdată, pe spectrele de frecvenţe radio.
La ziare, segmentul de tabloide s-a delimitat net, prin apariţia a două titluri puternice, „Click!“ şi „Cancan“, alături de „Libertatea“. În zona quality, tirajele scad, dar categoria în care joacă „Adevărul“, „Jurnalul Naţional“ sau EVZ e bine delimitată şi va supravieţui. Pe lângă bulevardiere şi quality, mai putem vorbi despre sport şi despre business. O a cincea categorie, a cotidienelor gratuite, reprezintă o specificitate a zonei cotidienelor.
Aspectul asemănător al pieţei TV e vizibil. Staţiile comerciale, generalist-tabloide, sunt tot în număr de trei, adică PRO TV, Antena 1 şi Acasă TV; ultima se adresează femeilor, dar are ratinguri „generaliste“. Televiziunile de sport au început să reprezinte o miză odată cu apariţia Sport.ro, apoi a GSP TV-urilor. Posturile de business sunt reprezentate doar de Money Channel, dar marii investitori au avut diferite intenţii în această zonă. În fine, topul ratingurilor mai include o zonă mai „jos“ decât cea a televiziunilor generaliste, constituită din OTV, Prima TV şi Kanal D.
Se mai adaugă, la acestea, suferinda televiziune publică, dar ca o specificitate a pieţei TV, la fel cum la cotidiene avem gratuitele.
Pe internet, diferenţa tabloid-serios nu este foarte bine marcată. Dar, dacă dăm la o parte comunităţile şi actorii globali, obţinem o zonă cu trafic bun, a site-urilor de ştiri cu actualizare în timp real, pe care evoluează independenţi ca HotNews.ro, dar şi extensii ale cotidienelor, de la Libertatea.ro la Gandul.info şi, în plus, site-uri de televiziuni ca Realitatea.net sau de agenţii de ştiri, ca Mediafax.ro. La acestea se adaugă tematica sportivă, prin Sport.ro sau GSP.ro, dar şi site-uri economice, de felul Wall-Street.ro sau Zf.ro.
Mai există o a cincea categorie de conţinut, distribuită eterogen pe suporturile media de mai sus, cea destinată sexului frumos. Aceasta dă o nişă pe piaţa TV (Euforia, Romantica), un segment foarte bogat, dar ne-cotidian pe print (lunare glossy ca „Elle“, publicaţii mass ca „Libertatea pentru femei“) şi o zonă de independenţi puternici pe internet (Eva.ro, Ele.ro, Kudika.ro).
Cele patru plus unu tipuri de conţinut (quality, tabloid, sport, business, femei) se regăsesc în toate cele trei pieţe nu numai ca urmare a nevoilor publicului, ci şi pentru că presa românească s-a „trustizat“, iar soluţiile de succes sunt portate de pe un suport pe altul. Ce lipseşte din presa românească? Pe lângă valoare şi credibilitate, mai multe nişe (ştiinţă, artă culinară, psihologie, de exemplu) sunt relativ slab reprezentate; nu avem nici un „Newsweek“ sau „Le point“, la fel cum canalele TV premium (al doilea public, în alte ţări) nu se văd. În schimb, au dispărut sau pierd viteză „generalistele pitice“, fără identitate clară, precum B1, şi cotidienele „de campanie“, care apăreau şi dispăreau la alegerile din 1996 şi 2000 şi altele.
Poziţionarea are patru stadii: declaraţiile de intenţii, identitatea de conţinut, găsirea unui public distinct, monetizarea. Deocamdată, de la stadiul „intenţii“ am ajuns la cel de „conţinuturi distincte“. Rămâne de văzut restul.
Recomandările noastre
