Iulia Timosenko, "Printesa portocalie"

A fost numita „Printesa portocalie” dupa revolutia din 2004. Are 47 de ani si a fost prima femeie prim-ministru din Ucraina.

Desi a fost propusa din nou ca sefa de guvern, Iulia Timosenko nu a fost confirmata in functie de parlament. Mai are o sansa saptamana viitoare.

Muza revolutiei portocalii nu a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi confirmata marti in functia de prim-ministru al Ucrainei. La numai doua zile, insa, presedintele Viktor Iuscenko a propus-o din nou parlamentului pentru functia de premier.

Frumoasa si bogata, Iulia Timosenko este cea mai puternica femeie din Ucraina. Mai mult decat atat, imaginea ei a capatat proportii mitologice. A fost numita „Printesa portocalie”, „Printesa gazului”, „Zeita Revolutiei”, „Printesa Leia a politicii ucrainene” sau „Ioana D’Arc in varianta slava”.

Relatia cu presedintele Inainte de a deveni pentru prima data prim-ministru, Iulia Timosenko era considerata cel mai important aliat al lui Iuscenko. De altfel, ea a fost si unul dintre liderii-cheie ai revolutiei portocalii, in urma careia liderul opozitiei de atunci a ajuns la putere.

Cu toate acestea, relatia dintre ei nu a fost lipsita insa de tensiuni. Chiar Iuscenko a fost cel care a inlaturat-o de la sefia guvernului ucrainean in septembrie 2005. Ba, mai mult, liderul ucrainean a criticat munca pe care Timosenko a desfasurat-o ca sef al guvernului, sugerand ca a dus la o stagnare economica si la conflicte politice in interiorul coalitiei de guvernamant.

Alianta dintre ei s-a refacut dupa ultimele alegeri, Iuscenko fiind acum mai hotarat ca niciodata. O vrea din nou premier pe Iulia Timosenko.

Un politician popular

Intr-o tara privita ca una dintre cele mai corupte din lume, mesajul ei anticoruptie a fost privit cu speranta, iar ucrainenii au facut abstractie de trecutul ei controversat si i-au dat increderea si votul lor la ultimele alegeri. Atacurile sale directe impotriva oligarhilor care s-au imbogatit sub fosta administratie a lui Leonid Kucima i-au crescut popularitatea in randul multor ucraineni, frustrati din cauza anilor de stagnare economica si de coruptie din Ucraina.

In alegerile parlamentare din 2002, Timosenko a obtinut un procent de 8%, in 2006, 22%, iar in 2007 partidul ei a obtinut 31%.

Succesul unei campanii istete

Potrivit BBC, reusita ei in batalia electorala s-a datorat in mare masura si campaniei ei de promovare. „Campania pentru Blocul Iulia Timosenko (BYT) a abordat culoarea alba si, ca simbol, o inima rosie”, scrie BBC.

Citat de aceeasi sursa, Andrew Wilson, profesor la Scoala londoneza de studii slavonice si est-europene, spune ca prin aceasta campanie Timosenko transmite feminitate, putere, farmec, dar si identitate nationala, astfel incat este recunoscuta imediat. „Inima este un mesaj politic - al ei este politica principiului moral, opusa compromisului josnic. Intr-un fel, ea este inima - constiinta - natiunii”, crede Wilson.

Ca reactie la criticile care i s-au adus, potrivit carora infatisarea ei este asemanatoare cu a unei femei de la tara, datorata parului impletit, Wilson spune ca fostul premier ucrainean seamana din acest punct de vedere cu Eva Peron; pe de-o parte, este de partea celor saraci, pe de alta, se imbraca in haine scumpe.

Sexy in lumea barbatilor In 2005, Iulia Timosenko a aparut pe prima pagina a revistei „Elle” din Ucraina. Intervievata de jurnalistii acestei reviste, Timosenko a spus ca este mandra de felul in care arata si ca-si foloseste din plin feminitatea in lumea politica, dominata de barbati.

Ea spune ca imaginea ei este una naturala si ca nu are timp de tratamente de frumusete. Parul prins aproape mereu intr-o coada impletita a devenit deja un element distinctiv al imaginii ei.

Consultantul sau de imagine, Oleh Pokalciuk, cel care a venit cu aceasta idee la inceputul anilor 2000, a declarat, citat de BBC, ca a vrut ca astfel Timosenko sa devina arhetipul femeii ucrainene. „Am creat imaginea unei profesoare modeste de la tara. Un tipar vizual prin haine si tunsoare, o imagine retro care evoca amintiri din copilarie si adolescenta... haine simple, tunsoare simpla, arhetipul femeii ucrainene”, a spus Pokalciuk.

In ciuda imaginii sale delicate, Timosenko este o femeie puternica. Nici nu e de mirare daca modelul sau este fostul prim-ministru britanic, Margaret Thatcher. „Femeile lupta mai mult pentru a reusi, dar asta ne face mai puternice”, a spus fostul prim-ministru intr-un interviu pentru „Financial Times”.

LIDER

Cateva declaratii ale Iuliei Timosenko

> „Am fost o persoana apolitica in urma cu cativa ani, desi cred ca intotdeauna am avut unele tendinte de lider informal.” - „Girodivite”

> „Visul meu este o Ucraina frumoasa, demna de comunitatea europeana.” - „Voice of America”

> „O sa va dezamagesc cititorii, dar nu fac nimic special pentru a arata asa. Dupa ce lucrezi 16 ore pe zi, singurul timp care iti ramane este pentru somn.” - „Elle”

> „Nu sunt in cautarea puterii. Eu ofer doar politica necesara pentru a fi posibila reinvierea tarii mele.” - „Pravda”, Ucraina

SASE CARACTERISTICI Portret prin filtrul presei internationale

> ELEGANTA. „Cu imaginea sa obisnuita, cu parul impletit si cu tinute de firma, Iulia Timosenko si-a castigat porecla de „Printesa portocalie” in timpul revolutiei liberale din Ucraina, din 2004.” - BBC

> CONTROVERSATA. „Imaginea ei care aduce intrucatva cu o femeie

de la tara este inselatoare. Este, de fapt, o femeie foarte bogata, existand multe controverse in ceea ce priveste modul in care si-a castigat averea inainte de a intra in politica.” - „The Guardian”

> COMPETENTA. „Charismatica, competenta si decisa.” - „Time”

> POPULARA. „Timosenko si-a castigat averea printr-un comert cu gaz mai putin transparent la mijlocul anilor ‘90, dar mai apoi a reusit sa-si transforme imaginea intr-una a unei luptatoare populare impotriva oligarhilor ucraineni.” - „Financial Times”

> CHARISMATICA. „Se spune despre ea ca l-ar fi vrajit chiar si pe presedintele rus Vladimir Putin in cadrul unei vizite pe care acesta a facut-o la Kiev.” - BBC

> PUTERNICA. „S-a prezentat ca o luptatoare pentru dreptate, drept constiinta a natiunii, salvatoarea Ucrainei si a reusit sa-si creeze o imagine la fel de buna ca si discursurile ei.” - BCC

BIOGRAFIE Viata unei femei-politician

> 1960 - Se naste in Dnepropetrovsk, in partea de est a Ucrainei.

> 1979 - Isi incepe studiile de cibernetica si se casatoreste cu Aleksandr Timosenko.

> 1980 - Se naste fetita lor, Eugenia.

> 1984 - Termina facultatea si incepe sa lucreze ca inginer economic intr-o fabrica din orasul natal.

> 1989- 1991 - Lucreaza ca business manager tot in Dnepropetrovsk.

> 1991 - Devine manager al Ukrainian Oil Corporation, iar din 2005 este sefa United Energy Systems din Ucraina

> 1996 - Ajunge pentru prima data in parlament, in urma alegerilor din regiunea Kirovograd.

> 1988 - Biserica Ortodoxa ii acorda Crucea Ordinului Sfintei Varvara, pentru serviciul pe care l-a adus natiunii ucrainene. In acelasi an, devine liderul partidului „Batkivsina” si este numita profesor in economie, scriind mai mult de 50 de lucrari stiintifice economice. Tot in 1998 este numita de Viktor Iuscenko, actualul presedinte ucrainean, viceprim-ministru.

> 2000 - Sotul ei este arestat.

> 2001 - Asasinarea jurnalistei Georgi Gongadze o face pe Iulia Timosenko sa fondeze „National Rescue Forum” (NRF) care s-a transformat in acelasi an in „Blocul Iulia Timosenko”. La inceputul acestui an a fost arestata, fiind acuzata ca a facut contrabanda cu gaz intre 1995 si 1997, in timp ce era presedinta United Energy Systems din Ucraina. A fost eliberata cateva saptamani mai tarziu. Suporterii ei politici au organizat mai multe proteste in fata inchisorii in care aceasta era tinuta in custodie. Potrivit Iuliei Timosenko, acuzatiile care i s-au adus atunci au fost fabricate de regimul Kucima, sub influenta oligarhilor amenintati de eforturile ei de eradicare a coruptiei.

> 2004 - Revolutia portocalie o va face populara, iar in februarie 2005 este numita prim-ministru.

> 2005 - Revista „Forbes” o claseaza pe locul trei printre cele mai puternice femei din lume.

> 2007 - Printr-o coalitie cu partidul presedintelui Viktor Iuscenko se formeaza majoritatea parlamentara.