Pe 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel crea faimoasele premii care îi poartă numele şi care se decernează anual în Suedia. Savantul (născut în anul 1833; printre cele mai remarcabile invenţii ale sale se numără dinamita) a decis ca, dupa moartea sa, fabuloasa avere pe care a reuşit să o strângă să fie folosită anual pentru premierea oamenilor care aduc contribuţii remarcabile în câteva domenii: Fizică, Chimie, Economie (de care se ocupă Academia Regală de Ştiinţă din Suedia); Medicină (premiu acordat de Institutul Carolina din Stockholm) şi Literatură (de care se ocupă Academia suedeză).
La moartea sa, suedezul Alfred Nobel lăsa o moştenire de 32 milioane de coroane, dar savantul n-a avut copii. Acest patrimoniu a fost plasat în acţiuni "tată de familie".
Testamentul său, redactat în 1895, nu prevede nicio dispoziţie testamentară faţă de moştenitorii direcţi. Reluăm sub altă... formă: Nobel cere să fie creată o instituţie care să recompenseze în fiecare an persoane care au adus importante servicii umanităţii, generând o ameliorare sau un progres real în domeniul ştiintelor şi culturii în cinci discipline: pace sau diplomaţie, literatură, chimie, medicină şi fizică.
Testamentul precizează că naţionalitatea celor nominalizaţi nu trebuie să aibă nicio influenţă asupra acordării premiului. Fundaţia Nobel s-a constituit pe 29 iunie 1900 şi controlează dacă se respectă regulile în desemnarea laureaţilor şi verifică derularea alegerii lor. Are şi un comitet propriu pentru fiecare din cele cinci discipline, care, numai după ce personalităţi eminente au făcut propuneri, stabileşte listele cu nominalizaţi, care sunt trimise instanţelor care atribuie premiile.
Recompensă pentru prietenă
La vârsta de 30 de ani, Nobel îşi brevetase prima invenţie. La 40, devenise milionar şi deţinător al unui imperiu industrial mondial. Îşi controla de unul singur afacerile, înfiinţând companii, lansând produse noi şi apărându-şi drepturile de inventator. S-a confruntat deseori cu explozii ale fabricilor, campanii publicitare negative şi parteneri de afaceri necinstiţi.
Călătoriile şi munca asiduă îl surmenau şi îi ocupau tot timpul. La 43 de ani, Nobel ajunsese să se simtă bătrân şi singur. O cunoaşte pe prima femeie importantă din viaţa lui, prin intermediul unui anunţ: "Domn bogat, educat, în vârstă, caută femeie matură, vorbitoare de limbi străine, pentru post de secretară şi menajeră".
Bertha Kinsky (foto) se dovedeşte a fi cea mai potrivită alegere. Deşi nu va sta mult în casa inventatorului, corespondenţa dintre cei doi va dura multe decenii. Întorcându-se în Austria, Bertha se căsătoreşte cu contele Arthur von Suttner şi devine o pacifistă recunoscută, autoare a celebrei cărţi "Lay Down Yours Arms".
Fără îndoială că ideile ei pacifiste au influenţat decizia inventatorului ca unul dintre premiile Nobel să fie acordat pentru promovarea păcii. De altfel, Bertha von Suttner devine în 1905 prima femeie căreia i-a fost acordat premiul Nobel pentru pace.
Câteva ciudăţenii
Primele premii Nobel au fost acordate pe data de 10 decembrie 1901, la cinci ani de la moartea inventatorului acestora, şi, de atunci, cu câteva excepţii, au fost acordate constant. Există câteva curiozităţi în istoria decernării premiilor Nobel.
De exemplu, presa internaţională vorbeşte despre "problemele de conştiinţă" pe care ar trebui să le aibă comitetul care decernează Premiul Nobel pentru Pace. Câştigătorii se anunţă în fiecare an, dar este nevoie să treacă o jumătate de secol pentru ca aceste candidaturi să fie date publicităţii.
Această regulă a făcut să se afle că Stalin a candidat la Premiul pentru Pace, iar Gandhi nu a primit niciodată această distincţie, deşi a fost nominalizat de cinci ori. În anul 1939, Adolf Hitler a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace de către un parlamentar suedez, o propunere retrasă ulterior! Thomas Edison şi Nikola Tesla au fost menţionaţi ca potenţiali laureaţi în 1915, dar din pricina animozităţilor dintre ei, niciunul nu a mai primit distincţia.
O mică "specificaţie": Stalin şi Hitler au fost numiţi de către organizatori "două mici erori comise din cauza statutului pe care cei doi il aveau in perioada respectivă în Europa"…
Printre marii scriitori care nu au reuşit să câştige Premiul Nobel niciodată se regăsesc foarte mulţi români: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. Cel mai aproape de câştigarea unui Nobel a fost doar Lucian Blaga, dar din cauza faptului că regimul comunist nu i-a permis să se prezinte la festivităţi, premiul nu i-a mai fost niciodată acordat.
Nu mai vorbim despre nedreptatea făcută profesorului român Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, în anul 1921, căruia nu i s-a acordat Premiul Nobel, acesta fiind atribuit farmacologilor canadieni F.G. Banting si C.H. Best care, în realitate preluaseră în mod dubios rezultatele lucrărilor savantului de la Bucureşti.