Filosoful, care ar fi implinit astazi 98 de ani, ii scria Sandei Stolojan.
Constantin Noica ar fi implinit astazi 98 de ani. Nascut pe 12 iulie 1909, el a inceput in a doua parte a vietii, cand avea 59 de ani, sa corespondeze cu Sanda Stolojan, nepoata lui Duiliu Zamfirescu, exilata in Franta.
Noica i-a trimis optzeci de scrisori si cartoline intre 18 august 1968 si 18 august 1986, intre cei doi legandu-se un fel de „amitie amoureuse”, o poveste discreta de dragoste, amplificata de multiplele afinitati intelectuale. Sanda Stolojan a publicat corespondenta dintre ea si Constantin Noica in cartea „Sub semnul departarii”, editata de Humanitas.
Sanda alesese calea actiunii politice deschise, de lupta impotriva dictaturii lui Ceausescu, devenind in Franta, unde se exilase din 1962, o apropiata a lui Cioran, Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si Ionesco.
„La randul lui, Dinu lupta cu tentatia exilului interior in care a putut, printr-un efort supra-omenesc, sa formeze discipolii chemati sa duca la bun sfarsit misiunea ce-si propusese: salvarea culturii romane” prin scoala de la Paltinis, dupa cum povesteste Matei Cazacu. Legatura dintre Dinu si Sanda a fost sub semnul „timpului ce ni s-a dat” in exilul romanesc din afara, dar si dinauntrul tarii.
Un Socrate autohton
In mai 1968, Sanda Stolojan, care avea atunci 49 de ani, a venit in Romania, desemnata ca interpreta pe langa Generalul de Gaulle in calatoria oficiala la Paris, prilej cu care il reintalneste pe Noica dupa zece ani.
„La prima vedere, Dinu mi s-a parut aproape neschimbat. In veston inchis, cu figura lui palida si privirea lui luminoasa, amicala, Dinu era optimist ca si cum n-ar fi fost niciodata prigonit, persecutat si inchis timp de sase ani”, povesteste Sanda Stolojan.
Corespondenta lor a durat aproape 18 ani, prin scrisori scurte, prin franturi de sentimente, prin impresii de lecturi literare sau politico-ideologice. In august 1986, Noica ii scria ultimele randuri: „Uita-ma, dar nu de tot. Putini prieteni ti-au indragit darurile ca mine”.
Pe 4 decembrie 1987, Sanda Stolojan nota in jurnalul ei: „Noaptea trecuta, m-a trezit brusc din somn un zgomot puternic: caderea unui obiect greu”. La aceeasi ora, murea, la spitalul din Sibiu, Dinu Noica.
„Cu cateva ore inainte de a muri, statea de vorba cu Gabriel Liiceanu si cu fratele lui Cioran... Noica, un Socrate care n-a vrut sa stie de treburile cetatii. (...) Jocurile sunt dictate de viata si de destinul fiecaruia. Al meu a fost sa stau aici, la mare distanta de tara, de Noica, sa-i aud totusi vocea clara, peste prapastia care ne-a despartit, ca pe doi alpinisti care isi vorbesc peste hauri, sus la munte...”
DINCOLO DE DISTANTA SI TIMP
„Sub semnul departarii, eu te-am ales”
Sanda Stolojan, care a tradus poeme de Blaga, dar si „Lacrimi si sfinti” a lui Cioran, a fost si interpret oficial de limba romana pentru presedintii Frantei in perioada exilului. A incetat din viata la Paris, la 2 august 2005, la varsta de 86 de ani.
„Si de aceea nu judec femeile, caci ele stau sub conditia aceasta, deopotriva incantatoare si trista, de-a fi in fiinta si nu in devenire. Iubesc in tine mai mult decat orice faptul ca devii. Ca esti un concept deschis, si o bucurie deschisa, si o crestere catre nu stie nimeni ce (ca in Bach). Undeva esti inclasabila” - ii scria Noica pe 30 iulie 1971. „Sortita sa ramana sub semnul departarii, cum spui tu atat de frumos, dar si de melancolic pentru mine, prietenia noastra mi-a ingaduit sa nu raspund indata la randurile tale (...) In momentul de fata cer tot mai putin de la viata, si tot mai mult. Mai putinul meu tine de renuntarea la „ceilalti” si de resemnarea la gandul ca nu pot regasi nici macar o prezenta a ta.
Dar mai multul meu tine de nadejdea ca as putea obtine, in ceasul acesta tarziu, un astfel de gand, incat sa pot trimite... catre fiinte ca tine - si catre un cititor care nu s-a nascut inca. Fie ca ne vei citi ori nu, fie ca vei vibra sau nu, eu te-am ales”, nota filosoful pe 24 martie 1981.