Rămaşi „lângă fusta mamei“, bărbaţii italieni suferă de sindromul „bebeluşilor mari“.
Bărbaţii italieni cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani care încă mai locuiesc împreună cu părinţii, aşa-numiţii „bamboccioni“ („bebeluşi mari“) vor fi stimulaţi financiar să se aşeze la casa lor şi să devină independenţi. Iniţiativa îi aparţine ministrului italian al economiei, Tommaso Padoa-Schioppa.
Acesta a anunţat deja în parlament alocarea a două miliarde de euro din bugetul pe anul 2008 pentru combaterea a ceea ce sociologii consideră a fi mai degrabă un fenomen cultural. Avantaje fiscale Majoritatea italienilor de până în 30 de ani stau sub acelaşi acoperiş cu părinţii, spre deosebire de tinerii francezi şi englezi, care decid frecvent să trăiască pe cont propriu, relevă un studiu al Institutului de statistică (Istat), citat de AFP.
Pentru că două treimi dintre „bamboccioni“ câştigă sub 1.000 de euro lunar şi nu părăsesc domiciliul familial din cauza lipsei banilor, guvernul de la Roma a decis să le ofere scutiri de impozite în cuantum de 1.000 de euro dacă se hotărăsc să închirieze o locuinţă. În plus, statul va plăti 19% din chiria studenţilor care învaţă la universităţi aflate la mare distanţă de oraşul natal. De la mamă la nevastă Sociologii atrag însă atenţia că stimulentele financiare nu sunt suficiente pentru a rezolva problema. „Este vorba, de asemenea, despre un fenomen cultural“, explică sociologul Manuela Naldini. Potrivit acesteia, în Italia, tinerii pleacă din casa părinţilor abia după ce se căsătoresc, puţini fiind aceia care experimentează o perioadă de tranziţie, ca de exemplu studenţia. De altfel, asigurarea independenţei faţă de părinţi este mai puţin apreciată în Italia decât în alte ţări, precizează Manuela Naldini. CAUZE Şi mamele sunt de vină Franco Ferrarotti, profesor de sociologie la Universitatea din Roma, atrage atenţia că mamele „bamboccionilor“ au partea lor de vină pentru ceea ce se întâmplă cu propriile odrasle. „Ele sunt responsabile pentru atitudinea regresivă a fiilor lor. Mamelor le place să le calce cămăşile, să le spele şi să le calce lenjeria. E incredibil. Aşa ceva nu se întâmplă nicăieri în lume“, susţine profesorul Ferrarotti.
Una dintre femeile aflate în această situaţie, Giuseppina Sganga, nu consideră că ar fi o problemă să locuiască împreună cu fiul ei, Alberto, până când acesta va împlini 40 de ani. „Dacă un tânăr este fericit în casa părintească, de ce ar trebui să plece?“, întreabă retoric Sganga. În opinia sa, stimulentele financiare oferite de guvern nu vor convinge prea mulţi „bamboccioni“ să trăiască pe cont propriu.