Europa este în stare de șoc: cazul „Aquarius” nu a fost un accident! Iar tentativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a îmbuna sentimentele premierului Italiei, Giuseppe Conte, ca și valul de proteste din partea cancelariilor internaționale nu au reușit să îndoaie noul guvern de la Roma.

Sâmbătă, alte două nave ale unor ONG-uri, operând sub pavilionul Olandei, au fost blocate, interzicându-le să acosteze în porturile Italiei.

Ministrul de Interne Matteo Salvini (despre care toți observatorii spun că este adevăratul premier) a anunțat că de acum încolo țara sa nu va mai primi nici o navă cu imigranți. El a scris pe Facebook: „Italia nu mai dorește să fie complicea traficanților de carne vie și să contribuie la imigrația ilegală. Pot să mă atace și să mă amenințe cât vor, ca tată și ca ministru nu voi ceda, și o fac spre binele tururor”.

Pe 28 iunie, la Bruxelles este programat un summit UE la care Macron, Merkel și Juncker încearcă să impună un plan global de așa-zisă luptă împotriva imigrației ilegale. Cum doresc în realitate să lupte cei trei o arată clar exasperarea lor în cazul „Aquarius” față de refuzul Italiei de a-i primi pe imigranți.

De altfel, unul dintre punctele de pe agenda celor trei lideri este reintroducerea - sub o altă formă - a cotelor de imigranți pentru țările membre.

Blocarea de către Salvini a vaselor cu imigranți, deși reprezintă o lovitură de imagine cu impact nimicitor a Italiei la adresa UE, nu este totuși decât vârful aisbergului care amenință Titanicul Uniunii.

„Axa Voinței” lovește UE sub linia de plutire

O altă amenințare vine chiar din bucătăria de la Bruxelles: Consiliul Afacerilor Interne (parte a Consiliului UE), care grupează miniștrii de Interne din țările membre.

Acest organism cheie al Uniunii Europene intră tot mai mult sub influența eurospecticismului și a naționalismului. Zilele trecute s-a anunțat crearea „Axei Voinței” între miniștrii de Interne din Italia, Austria și Germania, având ca scop lupta împotriva imigrației ilegale.

Matteo Salvini a făcut front comun cu omologul său austriac Herbert Kickl și cu cel german Horst Seehofer, acesta din urmă trecând peste capul șefei sale de guvern, Angela Merkel.

Astfel, nucleul eurosceptic deja existent, format de Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia), primește o întârire considerabilă din partea unor țări care până ieri erau considerate printre motoarele UE.

 

Armata anti-europeană din Palatul Chigi

După refuzul președintelui Italiei, Sergio Mattarella, de a-l accepta pe Paolo Savona la Ministerul de Finanțe, se crease impresia că noul guvern format din alianța Mișcarea 5 Stele (M5S) – Liga fusese epurat de excesele de euroscepticism.

Asta, deși Savona însuși, reciclat ca ministru al Afacerilor Europene, a rămas un ghimpe incomod în coasta Bruxelles-ului.

Însă, în birourile guvernului din Palatul Chigi, mai puțin aflate în lumina reflectoarelor, sunt alte personaje chiar mai capabile decât Savona să arunce în aer stabilimentul european.

Subsecretarul său, Luciano Barra Caracciolo, membru al Ligii, este un dușman al Bruxelles. Avocat și fost profesor invitat la Universitatea din California, acesta publica anul trecut un articol pe site-ul eurosceptic ScenariEconomici însoțit de imaginea unui steag UE care purta pe dos svastica nazistă. „A-l numi (pe Caracciolo) eurosceptic este un eufemism”, scria cotidianul financiar Il Sole 24 Ore, citat de Politico.

Ministerul de Externe este condus de Enzo Moavero Milanesi, un eurofil iubit la Bruxelles. Însă printre subsecretarii săi se află Manlio DiStefano, membru al M5S, care în 2015 scria despre sancțiunile impuse de UE Kremlinului că sunt „o încercare stângace de a fi peplacul lui Barack Obama”.

Un alt subsecretar de la Externe care merită atenție este Guglielmo Picchi, membru al Ligii. A lucrat la Londra în domeniul bancar și pledează pentru sfidarea regulii UE care fixează un prag maxim de deficit de 3% din PIB. De asemenea, Picchi este cel care a făcut legătura partidului său cu Steve Bannon, fostul strateg al lui Trump, care a vizitat Roma în timpul campaniei electorale, sprijinind Liga.

Noul ministru al Agriculturii, Gian Marco Centinaio, a anunțat că Italia nu va semna noul acord comercial de liber-schimb cu Canada, CETA, ratificat deja de Parlamentul European în februarie 2017, susținând că acesta nu protejează îndeajuns produsele italiene.

CETA și liberul-schimb sunt ținte de primă mână pentru Matteo Salvini. Într-un interviu publicat duminică în Corriere della Sera, șeful Ligii a acuzat CETA de „legalizarea unor produse cu nume având rezonanțe italienești, falsuri ale produselor originale din Italia”. El a avertizat și că „suntem gata să blocăm vasele încărcate cu orez asiatic” pentru a-i proteja pe producătorii de orez italieni.

 

Salvini nu e Mussollini, dar...

Există un singur om care ar putea stăvili puseurile eurosceptice ale noului guvern italian: președintele Sergio Mattarella, cel care nu s-a dat înapoi de la a provoca o criză politică, respingândul pe Savona la Ministerul de Finanțe. Însă, paradoxal, cu cât statele UE atacă Roma, cu atât mai puțin spațiu de manevră are Mattarella, comentează Politico.

Până acum, atacurile în rafală nu i-au dăunat câtuși de puțin lui Salvini, ba dimpotrivă, popularitatea sa a explodat, astfel încât, în cazul unor alegeri anticipate, formațiunea sa ar putea termina pe primul loc. Acum, Liga a ajuns în sondaje la 25%, față de 17% cât a obținut în alegerile din martie.

Când Salvini a fost ales ca președinte al partidului, acum cinci ani, Liga avea 4%. Ziaristul Stefano Folli scrie în La Reppublica: „Nu vreau să fac o comparație, dar popularitatea lui Mussollini nu a fost niciodată așa de mare ca atunci când Italiei i s-au impus sancțiuni pentru războiul din Etiopia.”