Programul Agenției Spațiale Americane NASA de a crea navete spațiale, deși unul civil, a fost văzut de URSS drept o amenințare militară, motiv pentru care autoritățile sovietice au decis să contracareze programul american prin construirea unui vehicul similar.
"În URSS, naveta spaţială a fost considerată, în primul rând, un transportator de arme nucleare. În 1976, în ciuda aparentului scepticism legat de industria spaţială, guvernul sovietic a decis să răspundă «ameninţării navetei» construind un vehicul similar", notează pagina russianspaceweb.com.
Structura navetei Buran (care în limba rusă înseamnă viscol) a fost proiectată de compania rusă Molnia Research Industrial Corporation, programul sovietic propunându-și să conceapă un vehicul capabil să transporte 30 de tone în spațiu și să revină pe pământ cu o încărcătură de 20 de tone.
De asemenea, naveta cuprindea o carlingă special concepută pentru un echipaj de șase persoane, iar un alt compartiment era destinat transportului în spațiu a unor sateliți de până la 17 metri lungime și 4,5 metri diametru. Iar la nevoie, acest compartiment putea fi utilizat și pentru transportul unor membri suplimentari ai echipajului.
Naveta Buran a efectuat 24 zboruri de test în atmosfera terestră, iar 15 dintre ele au fost pe pilot automat. Iar pe 15 noiembrie 1988, a fost lansată pentru prima, dar și ultima oară, în spațiu, unde a efectuat două orbite terestre, după care a reintrat în atmosferă. Lansată cu ajutorul unei rachete rusești Energia, naveta a revenit la sol în mod automat, perfomanță pe care navetele NASA nu au egalat-o.
Însă, trei ani mai târziu, Uniunea Sovietică s-a destrămat, iar în 1993 președintele NPO Energia a anunțat că proiectul a fost anulat. Și, pentru ca istoria singurei navete sovietice să se încheie într-o notă dramatică, în 2002 vehiculul a fost distrus după ce s-a prăbușit peste el acoperișul hangarului de la cosmodromul Baikonur, din Kazahstan.