În ziarul de mâine începem publicarea unei mărturii esențiale pentru înțelegerea războiului care se duce în aceste zile pentru renunțarea la taxa de clawback. O taxă impusă producătorilor de medicamente care limitează creșterea prețurilor în cazul medicamentelor compensate. Povestea este spusă de unul din personajele-cheie ale acelui moment.
Momentul a fost unul marcat de o criză economică prelungită. Autoritățile aveau de acoperit un deficit de aproape un miliard de euro în cazul achizițiilor de medicamente compensate, iar FMI amenința cu neplata tranșelor de împrumut dacă nu se adoptă o soluție. Președintele României, Traian Băsescu a fost unul din personajele centrale ale acestui demers, dar și alte personaje importante s-au implicat, iar FMI a avut o atitudine cel puțin ciudată. În ziarul de mâine începem să dezvăluim toate aspectele acestei istorii secrete.
Ce este TAXA DE CLAWBACK
Reprezintă o taxă impusă producătorilor din medicamente, un procent ce se aplică pe cifra de afaceri. Ea se calculează, după cum rezultă din cuprinsul Ordonanței 77/2011 ca fiind din diferența între
CTt = consumul total trimestrial de medicamente
și
BAt = bugetul aprobat trimestrial
și se aplică fiecărui producător în parte.
Valoarea taxei de clawback este de aproximativ 350 de milioane de euro pe an și a stârnit în permanență nemulțumirea producătorilor de medicamente. Aceștia sunt nevoiți să plătească aproape 33 la sută din valoarea vânzărilor medicamentelor compensate.
Este o măsură bună? Unora li se pare că da, altora că nu, dar în mod cert a stabilizat fondul aferent bugetului de medicamente compensate. Mai mult, astfel se limitează creșterea necontrolată a prețurilor în zona medicamentelor compensate, se blochează prescrierea medicamentelor foarte scumpe în volum mare și se ține sub control o industrie care a dovedit că poate face o gaură la buget de un miliard de euro într-un an.
Trebuie spus că taxa de clawback este aplicată în Ungaria, Austria, Polonia, Belgia, Olanda, Marea Britanie.
Producătorii de medicamente fac eforturi uriașe să convingă guvernul României să renunțe la această taxă, întrucât un experiment reușit poate avea efect de contaminare și pentru alte țări din regiune.
Lobbyul industriei pharma include presiuni asupra guvernului, articole de presă prin care se plâng de riscul unor investiții, dar mai ales de provocarea unor crize majore în sănătate prin retragerea completă a unor medicamente "din motive comerciale".
Cea mai dură am experimentat-o recent în cazul lipsei imunoglobulinei când s-au înregistrat și decese. Un prim rezultat s-a văzut: guvernul a renunțat la taxa de clawback, cedând șantajului.
Sau așa cum spuneam, presiuni tip "Morți contra taxa de clawback".
P.S. Nu uitați să votați în topurile EVZ pentru a vedea care este cel mai iubit politician de către cititorii noștri.
VOTAȚI AICI