În data de 8 decembrie 2015, potrivit unui comunicat public, Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) a solicitat Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) ca, în baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile publice, să-i comunice toate hotărârile care privesc relația dintre serviciile de informații ale statului cu Justiția. Două luni și ceva mai târziu, în data de 16 februarie 2016, CSAT a răspuns în scris UNJR.

Un răspuns securistic

Într-un stil securistic, răspunsul CSAT evită să vorbească despre Momentul Zero al începerii dezastrului din Justiția românească, despre actul de naștere al altoirii SRI pe țesutul DNA. Din răspunsul CSAT, unul care abundă în explicații fără să vorbească, însă, și de actul de justificat, Hotărârea CSAT, se poate reține, totuși, că în privința relației dintre parchete și serviciile de informații, cooperarea inter-instituțională s-a materializat în „constituirea de echipe mixte, cu reprezentanți ai organelor de urmărire penală, în scopul contracarării riscurilor derivate din derularea unor activitați cu caracter infracțional”.

Nicio vorbă despre conținut

Răspunsul CSAT nu suflă, însă, nicio vorbuliță despre Hotărârea nr. 17/28.02.2005 emisă de CSAT, care „a integrat problema corupției și combaterea ei în structura strategiei de securitate națională, ca factor de risc, respectiv de securitate națională”. Despre această decizie a CSAT putem afla de pe site-ul oficial csat.presidency.ro doar atât: „28.02.2005. Comunicat de presă. Astăzi, 28 februarie a.c., a avut loc prima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), sub conducerea preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. Principalul subiect al ședinței CSAT a fost axat pe lupta eficientă împotriva corupției și a altor forme de criminalitate organizată”. Nimic despre conținutul Hotărârii, niciun detaliu despre ceea ce avea să schimbe prevederi legale în vigoare, pe altă cale decât cea democratică, parlamentară.

CPP nu spune nimic despre SRI!

Potrivit Codului de Procedură Penală (CPP), organele care realizează activitatea judiciară sunt: organele de cercetare penală, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanțele judecătorești. Urmărirea penală, potrivit aceluiași Cod, se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală. În sfârșit, organele de cercetare penală sunt organele de cercetare ale poliţiei judiciare. Potrivit legii, ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Mai pe scurt, urmărirea penală se efectuează potrivit legii doar de către procurori și de către polițiștii judiciariști. Atât și nimeni altcineva! După cum vedeți, în nicio fază a activității judiciare, în nici cel mai mărunt segment, nu apare menționată prezența ofițerului SRI.

Operațiunea „Racolați denunțători!”

De altfel, atunci când Curtea Constituţională a scos SRI din „câmpul tactic”, prin Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, și-a motivat hotărârea de a interzice Serviciului Român de Informaţii să mai desfăşoare activităţi de supraveghere tehnică, prin susținerea că SRI nu are atribuţii de cercetare penală. Deci, până atunci avusese!

Avusese chiar mai mult decât atât! Fostul șef de birou de contrainformații al SRI Prahova, maiorul în rezervă Daniel Florea, declara recent la B1 TV că prim-adjunctul directorului SRI, generalul Florian Coldea, șeful operativ al SRI, le-ar fi cerut într- o videoconferință angajaților serviciului cu funcții de conducere să racoleze denunțători.

CSAT a luat locul Parlamentului

Ofițerul SRI a fost introdus, deci, în activitatea judiciară prin Hotărârea secretă a CSAT, iar prin protocoalele încheiate de Ministerul Public cu SRI, echipa procuror-judiciarist clar consacrată de Lege, a devenit echipa zisă „mixtă”, alcătuită din tripleta sereist-procuror-judiciarist. Adică, Codul de Procedură Penală, o lege organică, a fost modificat de o Hotărâre secretă a CSAT. Faptă extraordinar de gravă: CSAT a legiferat! Potrivit Constituției României, unica autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul.

Vom vedea în continuare că asocierea infracțională dintre DNA și SRI, căci doar așa se poate numi această combinație profund ilegală, s-a materializat și în alte moduri, foarte grave și ele. Practic, în baza mecanismului generat de Hotărârea 17 din 28 februarie 2005 a CSAT, Justiția a fost așternută la picioarele SRI.

Cercetarea penală, visul oricărui securist

În răspunsul oficial al CSAT către UNJR se spune doar atât: că, în 2005, „CSAT a integrat problema corupției în structura Strategiei de securitate natională, ca factor de risc și obiectiv de securitate”. Argumentul în baza căruia Justiției a fost transformată într-un „câmp tactic” al SRI se baza pe faptul că „elaborarea și adoptarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României s-a realizat într-o perioadă incipientă a democrației post-comuniste, în care corupția nu căpătase valențe de fenomen”. Argumentul nu încearcă decât să acopere prin aburire o gravă încălcare a Constituției, pentru că ar fi existat la îndemână instrumentul modificării legii de către Parlamentul României, în cazul în care Legea 51/1991 ar fost considerată nesatisfăcătoare. Revenind, CSAT a recunoscut în răspunsul său că relațiile de „cooperare interinstituțională” s-au materializat în „constituirea de echipe mixte, cu reprezentanți ai organelor de urmarire penală”. Astfel, s-a realizat un vis drag al oricărui serviciu de informații interne din lume: acordarea de atribuțiuni în domeniul cercetării penale.


FOTO: (facsimil 1)



Un magistrat din vremea lui Stalin

Într-un caz despre care nu putem, deocamdată, să dăm prea multe detalii, avocatul celui dat în primire de DNA la SRI a formulat o sesizare la Inspecția Judiciară a CSM, cu privire la imixtiunile SRI în dosarul clientului său. În motivarea respingerii sesizării (facsimil 1), magistratul a fost sincer și s-a referit în clar la baza în care SRI a fost imputernicit cu atribuțiuni în domeniul cercetării penale: „folosirea sprijinului Serviciului Român de Informații s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 3 lit. f) din Legea securității naționale nr. 51/1991, având în vedere și Hotărârea nr. 17/28.02.2005 a Consiliului Superior (n.r. – Suprem) de Apărare a Țării, care a integrat problema corupției și combaterea ei în structura strategiei de securitate națională, ca factor de risc, respective de securitate națională”. Nu știu cine este magistratul care a pus așa ceva pe hârtie. Pe de o parte, îl felicităm, a turnat o mizerie de mari proporții, pe de alta, îl compătimim, a comis un gest din recuzita magistraților din timpurile lui Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot și Gheorghiu-Dej, acela de a-și fundamenta și argumenta o decizie pe invocarea existenței unui act secret, emis de o entitate fără capacitate de legiferare.

Informația „Se pare că…” din notele SRI a devenit probă penală

Potrivit documentului pe care îl reproducem în facsimilul 2 – unul din care am șters toate indiciile care ar putea conduce la identificarea și nenorocirea unui om, victimă deja a procurorilor DNA și a ofițerilor SRI – în cursul anului 2015, DNA a emis o adresă către Serviciul Tehnic al instituției. Acest Serviciu efectuează în principal activități criminalistice, execută activități de fixare, prin mijloace audio și video, a actelor procedurale, asigură punerea în executare, inclusiv prin serviciile și structurile specializate, a autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor, comunicărilor și imaginilor, etc.


FOTO: facsimil 2,



La muncă, în folosul SRI!

Ei bine, în această adresă, șefa DNA, pentru care semnează adjunctul ei, procurorul Marius Iacob, le aduce la cunoștință celor de la Serviciul Tehnic că „în interesul cercetarilor penale care se efectuează” și conform cu încheierea de ședință dată în acel dosar, urmează să procedeze la „punerea în executare a măsurii dispuse”. Adică, să treacă la interceptări, supravegheri, urmăriri, filmări, la activități din atribuțiunile acestui Serviciu Tehnic. Atenție mare, același document le indica celor de la Serviciul Tehnic că există și un „beneficiar secundar”, unitățile militare UM 0127 București și UM 0764 Constanța. Indicativele celor două desemnează unitățile SRI București și SRI Constanța.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că după ce ofițerii de poliție judiciară își încheie activitățile dispuse, acelea de interceptări, supravegheri, urmăriri, filmări etc., rezultatele acestor activități să nu fie înaintate doar beneficiarului principal, adică procurorului de caz, ci și unui „beneficiar secundar”, două unități SRI. Adică, tot ceea ce DNA află în cadrul activității de cercetare penală desfășurată legal, de echipa procurorjudiciarist, în baza unui mandat legal acordat, să fie predate și la SRI.

De unde și până unde „beneficiarul secundar”?

Cum s-a ajuns, însă, la apariția „beneficiarului secundar”? Protocoalele din 2009 au fost semnate de șeful Ministerului Public, respectiv procurorul general care atunci era Laura Codruța Kovesi și de către gen. Florian Coldea, ca prim-adjunct, al directorului SRI, cu rang de secretar de stat. Din informațiile noastre, directorul SRI de atunci, George Maior, a evitat să semneze documentele.

Aceste Protocoale nu au avut un caracter secret în interiorul unităților, iar potrivit mărturiilor unor foști ofițeri de rang înalt din SRI, toate unitățile aveau aceste documente la Serviciul Secretariat. Deci nu se poate contesta existența lor, așa cum se spune ultimul comunicat al DNA. Documentele prevedeau echipe mixte în activitatea de comunicare informativă și a cooperării în cazuri comune. Cazuri comune însemnau, în sensul înțelegerii dintre SRI și DNA, de fapt, dosare deschise in-rem.

Protocoalele înțelepților SRI-DNA

De ce s-a apelat la acest tip de Protocoale? Pentru că, potrivit Codului Penal vechi și cel nou, sintagma „alte organe”, respectiv SRI, putea face doar interceptări, caz în care, atenție, vorbim doar de UM0894 și centrul tehnic de securitate, Direcția D. Aceste interceptări se transformau în mijloace de probă doar după ce procurorul sau polițiștii judiciariști și le asumau prin contrasemnătură. Dar ca să se poată acoperi și partea informativă, adică notele cu informații obținute operativ, pentru a le putea transforma în mijloace de probă, aveau nevoie de aceste protocoale. Așa se explică apariția altor unități ale SRI în afara celor tehnice, indicate de DNA ca beneficiari secundari ai mandatelor de interceptare. De ce alte unități ale SRI erau desemnate de către DNA ca beneficiar secundar? Pentru că trebuia ca și alte unități operative să aibă acces la mandate, adică la ascultări în timp real. Acestea erau „trase” la serviciul tehnic al DNA pentru certificare și la UM0894 pentru redare, unitățile operative ale SRI având rolul de a coordona activitățile din teren. Aceste activități erau concentrate în special pe unitatea de Contrainformații Economice și cea de Apărare a Constituției. SRI-Economic se ocupa de tot ceea ce însemna firmă și oameni de afaceri, iar SRI-Apărarea Constituției de tot ceea ce însemna politic, de la primar la parlamentar.

Proza scurtă din rechizitoriile DNA

Practic, prin aceste Protocoale s-a realizat transformarea interceptărilor și a informațiilor SRI în mijloace de probă. Capete de informații din categoriile „se pare că”, „avem informații că”, „în anumite cercuri se discută că” au devenit acuzații, în sensul în care notele informative ale SRI cu valoare probatorie nulă au devenit acuzații concrete, de natură penală, în rechzitoriile DNA. Așa se și explică faptul că, așa cum remarca și Ion Cristoiu alături de alți analiști, o mare parte a rechizitoriilor DNA au vădit caracter de eseu literar, de proză scurtă, fără să conțină fapte concrete și momente precise ale comiterii presupuselor infracțiuni. Asta pentru că au la bază note informative tipice serviciilor de informații, și nu investigații clasice, de tip polțienesc. Această situație a durat pâna la Decizia 51, din 16 februarie 2016, prin care Curtea Constituțională a declarat ilegale activitățile SRI în domeniul cercetării penale.

Informarea SRI, ilegală!

Să vedem o altă gravă ilegalitate, posibilă grație Cutiei Pandorei deschise de Hotărârea nr. 17, secretă, a CSAT, din 28 februarie 2005! Codul de Procedură Penală stabilește fără drept de apel că „procedura din cursul urmăririi penale este nepublică”. Faptul că este nepublică înseamnă că ea nu poate fi cunoscută decât de către părți și de către organele care realizează activitatea de cercetare penală, iar „decât de către părți și de către organele care realizează activitatea de cercetare penală” înseamnă „de către nimeni altcineva”. Așa cum am arătat, ofițerii SRI nu au fost nicio clipă organ de cercetare penală, deci, informarea lor s-a făcut cu încălcarea legii, în baza Protocoalelor dintre DNA și SRI. În acest caz, avem de a face cu o infracțiune, aceea de divulgare a unor informații care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu.