A fost unul dintre cei mai ciudați Domni pe care i-a avut Țara Românescă. Băga-se spaima în toți, fie boieri, negusori preoți. Pe ultimii i-a obligat să stea toată ziua în biserică cu ușile deschise.
Poporul se amuza pe seama canonului preoților:
Cât era ziua de mare
Sta priveghind în picioare,
Cu ochii pe drum sticliți
Și cu dinții toți rânjiți.
O gravură aflată în colecția de stampe a Academiei Române îl arată pe Nicolae Mavrogheni fugind într-o trăsură trasă de doi cerbi, însoțit de garda sa de albanezi și de boieri.
Domnul stă singur în trăsură și mână cerbii. Înaintea cerbilor călăresc doi soldați turci, iar de o parte și alta trăsurii călăresc soldați și boieri.
Are pe cap cucă, e îmbrăcat cu o haină lungă (anteriu) cu dungi, încins cu brâu galben și la brîu un pistol. Peste haine are o manta îmblănită, de culoare roșie și cu blană pe margini. Are barbă mare și nas acvilin.
Acest ciudat tablou este făcută probabil de un gravor care trăia în București și a văzut năzdrăvăniile pe care le făcea Nicolae Mavrogheni.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
