Poporul se amuza pe seama canonului preoților:

Cât era ziua de mare

Sta priveghind în picioare,

Cu ochii pe drum sticliți

Și cu dinții toți rânjiți.

O gravură aflată în colecția de stampe a Academiei Române îl arată pe Nicolae Mavrogheni fugind într-o trăsură trasă de doi cerbi, însoțit de garda sa de albanezi și de boieri.

Domnul stă singur în trăsură și mână cerbii. Înaintea cerbilor călăresc doi soldați turci, iar de o parte și alta trăsurii călăresc soldați și boieri.

Are pe cap cucă, e îmbrăcat cu o haină lungă (anteriu) cu dungi, încins cu brâu galben și la brîu un pistol. Peste haine are o manta îmblănită, de culoare roșie și cu blană pe margini. Are barbă mare și nas acvilin.

Acest ciudat tablou este făcută probabil de un gravor care trăia în București și a văzut năzdrăvăniile pe care le făcea Nicolae Mavrogheni.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric