Emilian Isaila considera ca viata virtuala de pe site-ul "Second Life" nu este decat o afacere cu invingatori si invinsi.
Ma trezesc pe la noua. Imi pun papucii de casa, ma spal pe dinti si ma asez la calculator. Tastez o adresa de web, un nume, o parola si trec in alta viata. De fapt, plonjez in a doua mea viata. Acolo am o familie perfecta, cu un copil care doarme toata noaptea si nu bea o tona de lapte din ora in ora, cu o sotie care nu se sperie de traficul din oras si nu e nemultumita de felul cum conduc, cu o slujba in care castig 5.000 de „linden dolari” pe luna. Nu am credite pentru casa si nici pentru masina. Sunt un tip fericit. Duc o viata perfecta, dar de mana a doua.
In ultima vreme vin tot mai multe stiri despre noua lume virtuala „Second Life”, de fapt un site in care te inregistrezi, te recreezi ca personaj 3D si incerci sa-ti refaci viata. Jocul a devenit un fel de Mecca al corporatiilor, partidelor politice si vedetelor care au dat navala sa ocupe spatiu in lumea virtuala pentru a-si promova afacerile si interesele. In „Second Life” exista bani, economie si bursa. In principiu, poti lucra si poti fi platit in moneda oficiala „linden dolarul”. In mod real trebuie sa vii cu bani de acasa ca sa-ti achizitionezi diverse bunuri si servicii pentru a nu ajunge un sarantoc intr-o lume de vis.
Jocul a sucit mintile unui numar de patru milioane si jumatate de oameni de pe planeta. Acesta o fi numarul nefericitilor? Cred ca e mai mare. De fapt, noi romanii intelegem bine fenomenul, e un fel de Caritas. Alergi sa cauti fericirea, incerci sa scapi de necazurile din viata reala si descoperi ca fericirea are un pret chiar si pe internet. Succesul jocului e extraordinar, devenind deja un fenomen social.
Probabil ca, intr-un an „Second life” va avea zece milioane de locuitori, se va organiza ca un stat, va avea presedinte, parlament, politie, ministere, dar la dracu’, care-i smecheria sa fug din viata reala si sa ma angajez functionar la ministerul muncii intr-o lume virtuala? Aici cred ca e calcaiul lui Ahile al jocului - cu cat se dezvolta, cu atat seamana mai mult cu lumea de care jucatorii incearca sa scape. Daca esti nevrotic, te trezesti cu inca o nevroza.
Daca ai probleme cu legea, te trezesti ca ai termen la doua procese in acelasi timp sau esti inchis in doua celule, una, e adevarat, in 3D. Daca ai probleme cu partenerul de viata fugi in „Second Life”, cauti altul si ai mari sanse sa ajungi in acelasi punct mort. Asa ca la ce bun sa faci aceleasi greseli de doua ori? Sau in fata calculatorului ne schimbam atitudinea si devenim mai intelepti? Cred ca jocul a pornit de la o idee geniala, aceea ca fiecare dintre noi are nevoie de o a doua sansa. Fiecare se gandeste ca a doua oara ar lua decizia corecta.
Din pacate, in ciuda sperantelor celor mai multi jucatori, „Second Life” se transforma pe zi ce trece dintr-o lume virtuala ideala, intr-o lume virtuala reala, cu invingatori si invinsi, cu profitori si pacaliti, cu buni si rai, cu fericiti si nefericiti. Cu oameni care au nevoie de o a doua sansa.