Emilian Isaila crede ca intr-o buna zi Bula, celebrul personaj va muri, se va estompa in memoria colectiva la fel cum se vor estompa si greutatile prin care am trecut.
Bula vine intr-o dimineata de la o petrecere. E beat. Se intalneste cu o doamna care impinge un carucior. „O, Doamne, sunt varza, vad dublu”, spune el cu voce tare. „Nu domnule, sunt gemeni”, il consoleaza femeia. „Toti patru?”, intreaba Bula.
Astazi de 1 aprilie, intreb si eu ca Bula, de ce nu ne mai spunem bancuri? In vremea dictaturii, oamenii se imparteau in doua, cei putini si talentati care stiau si spuneau multe bancuri si cei multi si lipsiti de har care doar ascultau pentru ca nu aveau haz. Aceasta impartire nu mai e valabila, de fapt, din ce in ce mai multi oameni fara umor incearca sa-i faca pe ceilalti sa rada. Mai ales la televizor e o invazie de comici care nu sunt in stare sa faca sa rada niciun copil de 3 ani.
La intrebarea de ce nu mai avem umor ca pe vremuri, sunt tentat sa raspund ca umorul a evoluat si el precum restul societatii. Unul de calitate este, astazi, o mare afacere in care trebuie sa investesti la inceput pentru ca apoi sa castigi bani. De exemplu, grupul Divertis, unul dintre putinele locuri unde se mai face umor de calitate, n-a coborat foarte mult stacheta.
Pentru a face umor de calitate e nevoie de imaginatie, de o buna conectare la realitate, de un text bun, de talent si multa inspiratie. Suntem bombardati zilnic cu zeci de mesaje care incearca sa ne smulga un zambet, iar umorul romanesc lupta cu cel global la care avem acces apasand cateva taste. Daca vreti sa radeti, intrati pe You Tube sau cercetati-va e-mailul, sigur ati primit de la un prieten un clip trasnit, o gluma buna sau o imagine hazoasa.
Din cauza tehnologiei, se consuma cantitati imense de umor, iar o poanta buna circula cu viteza conexiunilor internet. Asa ca, in aceasta zi, nu trebuie sa devenim nostalgici si sa-l plangem pe Bula care a supravietuit dictaturii la fel ca si noi, lovit si ingreunat de tranzitie. Intr-o buna zi, celebrul personaj va muri, fiind ucis de internet. Se va estompa in memoria colectiva, la fel cum se vor estompa si greutatile prin care au trecut romanii in vremea dictaturii si dupa, dar asta nu inseamna ca n-o sa mai avem umor.
Singura problema deranjanta astazi este faptul ca avem foarte mult si de proasta calitate. Sunt multi actori, vedete TV, comentatori si politicieni care cred si se poarta ca si cum ar putea sa faca lumea sa rada, dar sunt extrem de putini cei care stau si incearca sa descopere cum si in ce forma trebuie impachetat mesajul, astfel incat publicul sa rada cu adevarat. Va doresc ca astazi, de 1 aprilie, sa aveti norocul sa auziti o gluma buna.