Emilian Isaila: "Si iata cum anul 2007 se incheie glorios... de prost. O aeronava Tarom loveste o masina aflata aiurea pe pista de decolare. "
Aeronava esueaza in decor, iar 120 de pasageri ce plecau spre Sharm-el-Sheikh, celebra statiune egipteana, sunt evacuati pe geamuri si prin iesirile de siguranta.
Nici un moment nu mi-am pus problema ca asa ceva nu o sa se intample, ci intotdeauna m-am intrebat „cand”? Si, iata, s-a intamplat. Sa-i multumim lui Dumnezeu ca n-a fost mai rau si ca pasagerii au scapat cu viata.
Acest incident ne spune ceea ce stim cu totii, dar vedem ca nu se face nimic. Anul 2007 a fost unul in care Romania a crapat din toate incheieturile. Am realizat cu totii ca nu avem drumuri, nu avem parcari, nu avem tevi, nu avem cabluri, nu avem transformatoare de curent, nu avem aeroporturi. Dintr-odata, oamenii au inceput sa castige mai bine, au inceput sa-si renoveze casele sau sa se mute in unele noi, multi au lucrat in strainatate si s-au intors cu economiile in tara, au venit companii straine care vor sa investeasca si, brusc, realizam ca avem o infrastructura de tara sud-americana abia iesita din dictatura. Si asta dupa 18 ani de economie salbatica de piata.
Ce s-a intamplat ieri-dimineata nu e un incident izolat, e efectul unei serii de greseli, de neglijente si de iresponsabilitati. E efectul atitudinii lui „merge si asa”. Atitudine pe care nu e de mare mirare ca o gasim la muncitorii de la drumuri care toarna asfalt pe ploaie, e nefiresc ca ne-am obisnuit s-o vedem la ministrii si la liderii politici, la manageri de companii publice numiti pe pile si in tot felul de agentii si regii care nu s-au reformat si de serviciile carora depinde calitatea vietii a milioane de oameni.
Ieri, cei 120 de turisti au vazut moartea cu ochii, dar au scapat. Maine s-ar putea sa trecem printr-o tragedie care sa ne zguduie din temelii. Poate ne trezim. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla in cazul unui cutremur. Ce haos ar fi in Bucuresti cand un milion de masini ar incerca brusc sa paraseasca orasul. Cate victime ar fi numai din cauza panicii si din lipsa de organizare, din iresponsabilitatea autoritatilor.
Anul 2007 ne-a aratat ca nu suntem pregatiti pentru nimic. Pentru ca primaria sa taie copacii uscati a trebuit sa fie o mare furtuna si sa moara un om strivit de un pom. Ca sa fie adusi politisti in intersectii si sa se fluidizeze traficul din Capitala a fost nevoie ca PNL-ul sa realizeze ca poate castiga un punct important in confruntarea cu PD-ul.
In 2008, starea infrastructurii Romaniei va deveni principalul subiect de dezbatere in toate campaniile electorale. Candidatii la primarii trebuie sa dea socoteala pentru dezastrul din parohiile lor, contracandidatii trebuie sa vina cu programe precise care sa imbunatateasca viata alegatorilor. La nivel national, problema lipsei autostrazilor va deveni un balast pentru cei care au fost la guvernare.
La acest sfarsit de an, cu totii am avut noroc pentru ca am trecut pe langa o mare tragedie. Dar daca nu se schimba nimic, tragediile se intorc si, de cele mai multe ori, sunt sacrificati cei care n-au nicio vina.