Te poti indragosti de acest oras?
In ciuda unui raspuns cu preponderenta negativ, cred ca sunt oameni care iubesc Bucurestiul. Daca vreti sa-i cunoasteti, astazi, de 1 Mai, aveti ocazia. Sunt acei vecini ai nostri care au rezistat tentatiei gratarelor si au decis sa se urce pe bicicleta si sa se plimbe „la Sosea”.
Tot astazi, pe cei indragostiti de oras ii veti intalni in Herastrau fie alergand, fie pe role, fie pur si simplu stand pe o banca si citind ziarele. Cei care iubesc cu adevarat orasul sunt cei care au posibilitatea sa-l paraseasca, de exemplu, in ziua lor libera, dar prefera sa ramana aici si sa admire uriasul cand se odihneste, profitand de somnul lui. Astazi, chiar si copiii se simt bine, nu se duc la gradinita sau la scoala si hoinaresc cu parintii prin parcuri, uitand de bone.
Relatia dintre noi si orasul in care ne ducem zilele e inca una timida. Nu stim sa savuram timpul liber precum englezii care, in pauza de pranz, fug in parcuri si se culca pe iarba. Nu avem o sarbatoare in care, cu mic cu mare, sa navalim din case si sa ne adunam pe strada cum au olandezii sau nemtii.
Inca suntem timorati, iesim de unii singuri sau cu familia si, din cand in cand, cu prietenii. Ne petrecem timpul liber in grupuri mici, inchise, care nu comunica unele cu celelalte. Cred ca aici e una dintre problemele orasului nostru - lipsa de solidaritate. Nu avem capacitatea sa aparam ceea ce ne apartine de bezmeticii care traiesc pentru a distruge.
Cand eram mic, mai erau oameni in varsta care-mi faceau observatie daca aruncam o hartie pe jos. Astazi, acea generatie a disparut, iar cea care i-a luat locul nu a preluat si bunele obiceiuri.
Si acest lucru se vede si atunci cand intri pe o strada pe care cele mai multe case sunt noi, dar asfaltul e spart si brazdat de zeci de transee facute de constructorii aflati in cautare de apa si curent. Cum poti sa locuiesti intr-o casa care arata ca-ntr-o reclama imobiliara, iar in jurul ei sa fie un peisaj de Beirut, imediat dupa bombardament?
Dar astazi, de sarbatoarea celor care-si platesc facturile prin munca, sa uitam de micul nostru razboi cu administratia si firmele de constructii si sa bem o cafea pe o terasa in Piata Dorobanti, admirand orasul care se odihneste putin. De acelasi autor, cititi si blogul „Experimentul Budapesta”, la adresa www.evz.ro/isaila.