Liviu Giurgiu, fost component al lotului „Bătrânei Doamne”, şi-a amintit scandarea cu care suporterii altor echipe au ironizat prima retrogradare în liga secundă din istoria formaţiei arădene.
Liviu Giurgiu (57 de ani), supranumit „Motoreta Mobra” pentru travaliul pe care l-a arătat constant pe teren, a jucat zece ani la UTA, între 1973 şi 1983. Fostul fotbalist a fost părtaş la prima retrogradare a „Bătrânei Doamne” în Divizia B, aşa cum se numea atunci Liga a IIa, în 1979, după 34 de sezoane consecutive în eşalonul de elită, record la acea vreme.
De nouă ani, fostul fundaş stânga a rupt orice legătură cu fotbalul şi s-a reorientat spre agricultură. El cultivă cartofi, varză şi fasole şi se declară satisfăcut de câştiguri.
Ghizdeanu, jucătorul născut la Poşta Câlnău, le-a semnat sentinţa
„Un ţăran din CAP a băgat pe UTA-n B!”. Cu această sintagmă au ironizat suporterii altor formaţii din ţară prima retrogradare a „Bătrânei Doamne” în Divizia B.
„Ţăranul” era jucătorul Dumitru Ghizdeanu, de la Gloria Buzău, cel care a înscris unicul gol al partidei de la Arad, dintre cele două formaţii. Ghizdeanu era născut la Poşta Câlnău, o comună din judeţul Buzău.
Liviu Giurgiu consideră că marele vinovat al acelei contraperformanţe a fost antrenorul Nicolae „Coco” Dumitrescu, revenit la echipă cu patru etape înainte de finalul campionatului, în locul lui Ion V. Ionescu.
„Coco Dumitrescu ne-a «îngropat». A fost singurul antrenor care a băgat două echipe în «B», într-o vară. Pe noi ne-a retrogradat din «A», iar pe concitadina Strungul, de unde a venit la UTA, a promovat- o din «C»! El nu realiza că nu mai antrenează UTA din urmă cu un deceniu, cu care a câştigat două titluri de campioană.
Ne-a scos complet din formă, pentru că făcea antrenamente de o jumătate de oră. La meciul cu Buzăul, după ce Duckadam a primit golul printr-un şut deviat, de la antrenor am primit doar reproşuri. Am avut patru bare şi încă zece ocazii, dar mingea nu a intrat în poartă. După meci, ne uitam unii la alţii ca proştii. Exact asta am simţit, că suntem proşti. Nu ne venea să credem. Sunt convins că, dacă rămânea Jackie Ionescu antrenor, UTA nu ar fi retrogradat”, îşi aminteşte Giurgiu.
Crainicul Mircea M. Ionescu a plâns în direct la radio
În ultimele patru etape din acel sezon, arădenii au obţinut o victorie şi au suferit trei înfrângeri. Lumea fotbalului românesc a fost năucită de contraperformanţa „Bătrânei Doamne”.
Crainicul sportiv Mircea M. Ionescu a plâns la finalul acelei transmisii radio de la Arad. UTA era echipa cu cea mai mare vechime din Divizia A, după al Doilea Război Mondial, având şase titluri de campioană şi două Cupe ale României în palmares.
Conducătorii clubului arădean au fost prinşi cu mâţa-n sac, în acel an. Preşedintele Blăgău, „vicele” Pascu şi contabilul Drăgan au scăpat de închisoare în urma unor graţieri plătite cu vârf şi îndesat.
Povesteşte Giurgiu: „În primăvara lui ’79, s-a făcut un control la cluburile de fotbal, fiindcă s-a auzit de şpăgi şi tot felul de alte nereguli. Delegaţia care a venit la Arad a descoperit o «gaură» de 1,7 milioane de lei, bani cu care se puteau cumpăra circa 20 de maşini Dacia la acea vreme. Trei dintre conducători au primit câte doi ani de închisoare, dar au plătit vreo 200.000 de lei fiecare şi au fost graţiaţi. Tot atunci, au fost maziliţi câţiva arbitri, depistaţi că ar fi luat mită de la cluburi. La noi, de exemplu, s-au descoperit 170 de sticle goale de whisky, pe care era scris cu carioca numele celor cu care s-au băut. Apoi, arbitrii s-au întors împotriva noastră. La Râmnicu Vâlcea, în penultima etapă, Nicolae Rainea le-a acordat gazdelor un gol din ofsaid. Am pierdut cu 2-3 şi s-a consfinţit retrogradarea”.
A debutat contra lui Dobrin Liviu Giurgiu a debutat la UTA într-o partidă cu FC Argeş, la Piteşti, terminată cu victoria gazdelor cu scorul de 2-0. Atunci, fundaşul stânga l-a întâlnit prima dată pe marele Nicolae Dobrin.
„Când am venit la echipă, am vrut să joc măcar un minut. Nu mi-a părut rău chiar dacă, în loc de cei 37.000 de lei care mi-au fost promişi ca primă de instalare, am primit doar 17.000 la semnătură. Restul i-a luat conducerea. După primul meci, nu am mai avut trac şi am fost înlocuit după zece ani, când m-am retras. Compensam lipsa înălţimii prin forţă şi detentă”, ne-a mai dezvăluit fostul fundaş de 1,68 metri. „Ca antrenor, în 2001, am câştigat cu UTA Campionatul Naţional de Juniori. Îi aveam în echipă pe Huţan şi Radu Mărginean. FRF ne-a «recompensat » cu cinci milioane de lei. Ne-am luat fiecare un suc şi o prăjitură. M-am lăsat de fotbal şi m-am ocupat serios cu agricultura.” LIVIU GIURGIU, fost fotbalist la UTA
„Dacă-l pui pe unul de la oraş să sape, a doua zi e bolnav”
Liviu Giurgiu este administrator la câteva blocuri, dar ocupaţia sa de bază o reprezintă agricultura. Produsele şi le comercializează în Piaţa Mihai Viteazul din Arad.
„Am făcut un calcul. Dintr-un salariu, toţi banii i-aş da pe mâncare şi întreţinere. Aşa, nu dau bani pe alimente, am şi de celelalte cheltuieli, plus profit. Agricultura se face numai în familie, altfel, unde sunt mai multe mâini, rişti să fii furat. Trebuie să fii şi deştept, să ai fasole verde înainte să aibă alţii, iar atunci faci bani frumoşi. Pentru asta, e nevoie însă de un solar.
Nu le-aş recomanda tinerilor să se ocupe de agricultură, pentru că nu sunt obişnuiţi şi nu ar rezista. Noi, la Periam, când eram copii, făceam un fel de «fitness» rural, la sapă, iar apoi la înot, în Mureş. Azi, dacă-l pui pe unul de la oraş să sape, a doua zi e bolnav”, a conchis „Mobra”.