Iris, "muzica unei generatii"

La implinirea a 30 de ani de cariera, colaboratorii Iris saluta performantele unei trupe-simbol din rockul romanesc.

Cand, in primavara lui ‘96, Dorian Ciubuc, presedintele casei de discuri Zone Records, imi propunea sa „redactez” materialul primului album Iris, ma gandeam ca toata treaba asta trebuie sa fie ca o emisiune de radio: iei piesele, le pui intr-o ordine convenabila, pregatesti materialul de tipar si cu asta gata.

De ce m-a ales pe mine? Probabil pentru ca lucrasem bine cu el la evenimentul care umpluse Sala Polivalenta, „Iris 15 ani” si era gata sa continue cu mine. Eu mai facusem cateva emisiuni cu Iris si chiar un videoclip pentru piesa „Cine ma striga in noapte” si ii cunosteam deja la nivelul imaginii lor de artisti. Aveau parul lung si erau foarte veseli, iar tot ceea ce faceau parea o simpla joaca. Asa parea, iar eu, nedumerit, ma simteam totusi in deplina siguranta alaturi de ei.

In ziua in care Dorian ma angajase sa „redactez” primul album Iris la Zone Records, companie ce avea notorietatea de a fi licentiata Ploygram, nu mi-am pus nicio intrebare pentru ca aveam impresia ca stiu ce am de facut. L-am sunat pe Cristi, care a fost dintotdeauna „imaginea” si „PR”-ul grupului si ne-am dat intalnire la o cafenea pe langa Lacul Tei.

In ‘96, Cristi era putin supraponderal, ceea ce contrasta cu ceea ce stiam eu ca trebuia sa fie Cristi. M-a intampinat cu amabilitatea pe care o afisa de fiecare data atunci cand avea de-a face cu cineva din presa. Eu realizam la vremea aceea emisiunile cu Motu Pittis de la TVR, intitulate „Rock Panorama”, si Cristi era extrem de interesat sa sparga „poarta de fier” greu de deschis pentru Iris, trupa catalogata drept „prea agresiva” pentru TV.

Cristi, un motor supraturat

Ne-am asezat la masa, iar Cristi a comandat pentru noi doi sase cafele, o sticla de votca si patru beri foarte scumpe. Am ramas siderat, dar printre cele optzeci de bancuri pe care mi le-a spus cu o viteza uluitoare, am reusit sa stabilesc totusi ceva lucrativ intre noi: sa ne vedem la sala lor de repetitii si sa ascultam impreuna materialul. Cristi a terminat votca si toate berile, iar eu am baut cafelele si am fumat mult, nepermis de mult! Atunci mi-am dat seama ca viata lui Cristi fusese mereu un motor supraturat si uns, de-a lungul timpului, cu uleiuri nu tocmai de buna calitate.

Am ajuns la sala de repetitie intr-o zi de joi dupa-amiaza, dupa ce-mi terminasem treburile la TVR, iar formatia ma astepta ca la un examen de atestat de pe vremuri. Ma simteam putin stingher... Nelu tocmai se echipa cu perechea de adidasi special pregatita pentru repetitie, Valter, foarte dragut si amabil, imi explica ce procesor de chitara folosea, iar Boro, foarte retinut si putin circumspect, a dat mana cu mine ca intr-o intalnire cu tipul care i-a lovit masina!

O echipa puternica

Asadar asta era Iris: un grup al carui fan declarat fusesem in liceu: aveam tricou si steag cu „ochiul”, facute toate de bunica. Stateau in fata mea ca niste elevi si asteptau ceva de la mine, o reactie, ceva care sa-mi justifice prezenta atunci la sala. Am ascultat live toate piesele propuse de ei (caci nu era niciun casetofon disponibil) intr-o deplina coordonare din partea lui Nelu, de la care incepusera sa-mi vina tot mai multe semnale cum ca el „duce” trupa. Am inteles atunci filosofia de functionare: o echipa puternica, foarte puternica!

La sfarsitul auditiei m-am asezat pe un scaun si, fara multa pregatire, am spus: „Vreti sa ne vedem la mine, sa ascultam ceva Soundgarden?”. Si au zis da! Incepand din acel moment, totul, dar absolut totul, s-a schimbat in viata mea.

A aparut „Somn Bizar”, apoi productia „Luna Plina” de la Polivalenta, a urmat „De vei pleca” cu Felicia Filip si „Atheneum”, la Sala Palatului, si „Maxima” si... au trecut zece ani! Cum au trecut, nu mi-am dat seama, dar zece ani alaturi de Iris m-au schimbat si, fara sa-mi propun, am gustat din plin succesul unei formatii care este mult mai mult decat se aude la radio, este o parte din istorie.

Pe 5 octombrie, pe Aeroportul Baneasa, Iris va sustine concertul aniversar de 30 de ani. Aniversarea Iris din acest an este pentru mine, de fapt, o aniversare personala, pe care am de gand s-o fac in cafeneaua din Lacul Tei, unde Cristi mi-a spus in ‘96: „Trebuie sa reusim!”. Si, dupa cum arata lucrurile, au reusit!

CONCERT

Peste 20.000 de fani asteptati la concert

Concertul aniversar „Iris 30 de ani: Cei ce vor fi” va avea loc pe 5 octombrie, ora 19.30, pe Aeroportul Baneasa din Bucuresti. Alaturi de aniversati, pe scena vor urca mai multi invitati ai trupei, printre care solistul folk Florin Chilian, Tudor Chirila (Vama), Paula Seling, mai vechea colaboratoare Felicia Filip, Adrian Despot si Cezar Popescu (Vita de vie), Mike Godoroja, Trupa Voodoo, Adrian Plesca (Artanu’) si actrita Maia Morgenstern.

Avand in vedere cererea mare de bilete pentru categoria VIP (75 de lei), Fun Time Production, organizatorul evenimentului, a suplimentat cu 500 numarul biletelor la aceasta categorie. Biletele de 25 de lei se gasesc in reteaua de magazine Diverta, la magazinele Muzica si on-line la www.bileteonline.ro, www.bilete.ro, www.vreaubilet.ro, www.ticketpoint.ro si www.myticket.ro.

Initial, au fost puse in vanzare 15.000 de bilete de 25 de lei, iar pana in acest moment s-a vandut trei sferturi din ele. Potrivit estimarilor organizatorilor, la concert sunt asteptati peste 20.000 de spectatori.