Despărţirea soţilor Columbeanu, care părea că va fi o simplă procedură avocăţească, s-a transformat într-o luptă, aparenta miză fiind copilul, cu care însă niciunul nu a dovedit "o legătură puternică".
Deşi se anunţase strict un "război al avocaţilor", divorţul soţilor Columbeanu a devenit, între timp, o luptă între Irinel şi Monica, a cărei miză este, aşa cum a declarat miliardarul de la Izvorani, micuţa Irina, fiica lor în vârstă de 4 ani. Omul de afaceri s-a ţinut de promisiunea făcută la auzul veştii că soţia sa a intentat divorţ şi a revocat toate donaţiile făcute acesteia.
Printre ele se află şi apartamentul din blocul din Calea Victoriei, unde, după ce a părăsit casa din Izvorani, Monica locuia împreună cu fetiţa ei. Astfel, după ce în urmă cu două zile doamna Columbeanu a primit din partea unui executor judecătoresc ordinul de evacuare, ieri-noapte aceasta a părăsit definitiv apartamentul şi s-a mutat în locuinţa unei prietene din Pipera.
Mamă bună chiar şi cu chirie
Revocarea donaţiei lui Irinel nu este o condiţie sine qua non pentru ca Monicăi să-i fie refuzat, la finalul divorţului, dreptul de a o primi pentru creştere şi întreţinere pe Irinuca, aşa cum s-ar putea crede iniţial, ci poate doar o strategie de discreditare a acesteia, la care a recurs Irinel Columbeanu.
"Faptul că Monicăi i-a fost revocată donaţia şi nu mai deţine apartamentul din Calea Victoriei nu este neapărat un motiv pentru a nu primi copilul. Ea poate sta şi în chirie, dar trebuie să facă dovada că are cu ce să-şi întreţină copilul", lămureşte avocatul Marian Tudor, specialist în litigii civile şi comerciale.
Prin urmare, instanţa este interesată strict de veniturile mamei şi de capacitatea acesteia de a creşte şi a educa un copil. "Potrivit legii, copilul este încredinţat părintelui care îndeplineşte condiţiile de a-l întreţine în bune condiţii. Este vizat în principal interesul copilului şi orice magistrat, în momentul în care ia o astfel de decizie, verifică să vadă modul în care s-au purtat părinţii cu copilul şi mai ales cine are posibilităţile materiale de a-l întreţine şi de a-i oferi educaţia corespunzătoare", explică în continuare avocatul.
Subiectivism şi la magistraţi
Toate aceste decizii se iau de către magistraţi în urma anchetelor sociale, mai ales că în acest caz copilul este mult prea mic pentru a-şi exprima o opţiune.
Cu toate acestea, Irinel Columbeanu declara în urmă cu câteva zile că în luarea deciziei de încredinţare temporară a Irinei s-a ţinut cont şi de dorinţa exprimată de aceasta de a nu se întoarce în Statele Unite, acolo unde a stat în ultima perioadă ală turi de mama sa. "Ce să asculţi la un copil de 4 ani?! Aici ţine şi de o doză de subiectivism a magistratului pentru că orice om este subiectiv într-o oarecare măsură", mai spune avocatul. Afirmaţia lui Irinel a fost susţinută şi de raportul de evaluare psihologică în care se arăta că Irina nu îşi doreşte întoarcerea în America.
Cu toate că, aşa cum se arăta în motivaţia judecătorilor, niciunul dintre cei doi părinţi nu a putut face dovada unei legături "foarte puternice" cu Irina, fetiţa i-a fost încredinţată până la finalul procesului de divorţ lui Irinel, întrucât "pârâtul reclamant beneficiază de condiţii preferabile, care pot crea minorei un mediu optim pentru dezvoltare", se mai arată în documentul amintit.
În decizia magistraţilor a cântărit şi una dintre dovezile aduse de Irinel Columbeanu care arăta, printr-o copie a unui "card de identificare", că Monica are domiciliul stabil în Los Angeles până în august anul acesta.
Atuul Irinei este vârsta
"Dincolo de relaţiile între părinţi, copilul trebuie să se simtă protejat şi că primeşte în mod egal atenţia lor", ne-a spus şi Keren Rosner, psiholog şi psihoterapeut la Cabinetul Mentarex Consult din Bucureşti.
În cazul Columbeanu, un atu pentru micuţa Irina ar putea fi acela al vârstei. Fiind atât de mică, numai 4 ani, fetiţa se va învăţa uşor cu ceva nou şi o să treacă peste episod, apreciază specialistul. "Important este ce se va întâmpla în timp. Şi peste un an şi peste cinci, copilul are nevoie de armonie, aşa că ar fi mai bine ca Monica şi Irinel să găsească o soluţie.
Psihologic, copilul este afectat pentru că, chiar dacă nu s-a ocupat niciunul dintre părinţi în mod special de ea - aşa cum sugera şi avocatul Tudor, care a amintit că alături de Irina au stat mai mult bona şi bunica maternă - a existat contact cu fiecare dintre ei. De aceea, spune psihologul, "relaţia dintre părinţi în faţa copilului trebuie să fie una amiabilă, iar în raport cu copilul trebuie să rămână constantă, astfel încât acesta să se simtă iubit în mod egal şi de mamă, şi de tată".
SPECIALIST
"Este o favoare făcută Monicăi" Încredinţarea micuţei Irina tatălui său a fost o decizie care a surprins, mai ales că astfel de hotărâri sunt destul de rare. "Cam în 10% dintre cazuri tatăl este cel care primeşte copilul spre îngrijire şi educare, indiferent că minorul este fetiţă sau băiat", subliniază Marian Tudor, avocat specializat în dreptul familiei. Acesta lămureşte şi cu privire la termenul "custodie", greşit folosit până acum.
"În custodie se dau doar bonuri. Copilul este dat unuia dintre părinţi spre creştere şi educare, prin urmare exprimarea «i-a fost acordată custodia copilului» este eronată. Termenul «custodie» este preluat din dreptul american, iar justiţia din România funcţionează după modelul romano-german, care este bazat pe legi şi nu pe precedent judiciar".
De obicei se ajunge ca minorul să-i fie încredinţat tatălui pentru ca, pe parcursul procesului de divorţ, să se dovedească faptul că unele dintre mame au o moralitate îndoielnică sau că nu dispun de resurse materiale suficiente pentru a întreţine minorul.
Faptul că Irinel Columbeanu a fost acela căruia instanţa i-a acordat copilul spre creştere şi educare până la finalul procesului nu poate fi considerat ca o favoare pe care i-au făcut-o magistraţii, ci mai degrabă "este o favoare făcută Monicăi, pentru că ea are alte treburi, atâta timp cât s-a dus în America să vadă de cine ştie ce. Ce-i drept, şi în America a ajuns tot datorită lui Irinel", spune avocatul Marian Tudor.