Manifestanții anti-guvernamentali din Irak au reacționat furibund și și-au schimbat ținta atacului în această sătămână.
Nemulțumiți de aranjamentele sectare și confiscarea diferitelor instituții ale statului de adevărate clanuri politice, în timp ce a patra țară ca producție de petrol este fără locuri de muncă decente și cu o largă parte a populației sub nivelul sărăciei, protestatarii au trecut peste granițele de sectă și etnie și au protestat laolaltă kurzi, turcomani, arabi, atât sunniți cât și șiiți, împotriva guvernului și, mai nou, împotriva Iranului.
Teheranul este considerat susținătorul guvernelor șiite succesive – despre care se spune, nu fără temei, că sunt făcute în capitala iraniană – și este în egală măsură vinovat de mizeria pe care o trăiesc irakienii. După ce au purtat un război crunt între 1980-1988 în care s-au folosit arme de distrugere în masă, cu precădere arme chimice, Iranul și Irakul se apropiaseră, după eliminrea lui Saddam Hussein și eliminarea minorității sunnite de la conducerea treburilor publice. Însă șiiții din Iran și cei din Irak rămân într-o confruntare inclusiv pe baze religioase, centrele de cult fiind rivale între cele două părți.
Astfel, protestatarii au atacat și ars două reprezentanțe oficiale diplomatice iraniene, consulatul din Najaf, în sudul Irakului, unul dintre centrele religioase șiite, ars miercuri seara fără ca vreun diplomat să fie rănit, după ce oficiul iranian din orașul șiit Krabala a fost atacat luna trecută. Forțele de ordine irakiene au reacționat și ciocnirile cu protestatarii au dus la mai mult de 300 de morți și 15.000 de răniți de la începutul protestelor anti-guvernamentale de la 1 octombrie.
Protestele au izbucnit în Bagdad și într-un număr de provincii șiite din sud, motivele fundamentale fiind șomajul, corupția guvernamentală și lipsa serviciilor de bază. E o adevărată primăvară arabă 2.0. care vizează, de această dată, nu lideri autoritari, regimuri militariste și dictaturi de dezvoltare cât sistemele democratice imperfecte instalate în aceste țări și confiscate de diferite grupări politice, mai ales cele construite prin acorduri de împărțire a puterii pe baze etnice și sectare. În această categorie se înscriu protestele din Algeria, Liban, Irak.
În urma reacțiilor dure și a represiunii generate de guvern, protestatarii au cerut guvernului să demisioneze și să organizeze alegeri anticipate sub supravegherea Națiunilor Unite. Irakienii susțin că de vină pentru situația internă sunt actualele partide politice la putere, acestea fiind cele mai puternice proteste de după debarcarea și executarea lui Saddam Hussein, în 2003.
Numai ciocnirile din Najaf de miercuri noapte au dus la rănirea a peste 310 demonstranți și a 48 membri ai forțelor de poliție, ridicând numărul victimelor violenței din oraș la 20 de demonstranți în timp ce 650 au fost răniți de la începutul protestelor. Protestatarii au strigat că nu mai vor ingerința Iranului în afacerile interne irakiene. Au cerut Iranului și apropiaților săi, inclusive milițiile șiite pro-iraniene din Irak să plece acasă și au reclamat că, sub conducerea Teheranului, forțele de ordine au ucis protestatari la Bagdad, Nasyria și Basra, apoi la Najaf.
Iranul a acuzat și el, la rândul său, politicienii irakieni din Najaf din blocul parlamentar al fostului premier Haider al Abadi că ar fi fost în spatele protestatarilor care au dat foc consulatului Iranian din Najaf. Și Guvernatorul provinciei a susținut că e vorba despre provocatori care doresc funcții politice în provincie, inclusiv pe cea de Guvernator, de unde și reacțiile violente. Teheranul a cerut un răspuns ferm împotriva protestatarilor și găsirea vinovaților care au atacat și dat foc la consulat.
Trebuie amintit că premierul Adil Abdul Mahdi a fost de acord să-și prezinte demisia la 31 octombrie, după câteva săptămâni de proteste anti-guvernamentale. Dacă inițial s-a crezut că e o răfuială inter-sectară, după ce am avut un adevărat război între sunniți și șiiți care a urmat eliminării lui Saddam Hussein, acum prezența șiiților la proteste, ba chiar conducerea protestelor de către șiiții irakieni arată o unitate a tuturor irakienilor în temele de protest, iar contestarea prezenței Iranului în Irak este principala cerință a protestatarilor. Și ea relevă rivalitatea între orașul sfânt Qom din Iran, care dă baza dogmatică și doctrinară a regimului Ayatollahilor și Karbala respectiv Najaf, cele două orașe sfinte irakiene, surse de tradiție și dogmă șiită în Irak, cu rivalitatea egală între Ayatollahul Ali Khamenei al Iranului și clericul Muqtada al Sadr respectiv Marele Ayatollah Ali Sistani, liderii șiiți irakieni.
Muqtada al Sadr, unul dintre cei mai importanți lideri șiiți anti-americani, cere acum retragerea Iranului și a tuturor reprezentanților săi din Irak. El a migrat spre un discurs naționalist mai radical și a vizitat Arabia Saudită și Emiratele Arabe unite, unde s-a întâlnit cu șefii monarhiilor sunnite anti-iraniene, în încercarea de a-și obține aliați și sprijinitori în eliminarea influenței iraniene în Irak. Dacă Ali Akbar Velayati, consilierul Liderului Suprem Iranian, Ali Khamenei, declarase public în februarie că Iranul nu va permite liberalilor și comuniștilor să conducă Irakul, cu referire la coaliția eterogenă a lui Muqtada al Sadr care a câștigat alegerile, iar liderii iranieni au cerut Bagdadului să rezolve mai ferm și rapid problema protestelor, Marele Ayatollah Ali Sistani a susținut protestatarii și cererile lor, alături de clericul Moqtada al Sadr.
Din păcate violența continuă și de miercuri seară, după atac, forțele de Securitate irajuene au ucis 23 protestatari și au rănit 165 până la sfârșitul săptămânii, în timp ce forțe militare irakiene au fost desfășurate în toată zona, cu precădere în provinciile bogate în petrol pentru a proteja aceste situri. Pe de altă parte, Consiliul audiovizual irakian a suspendat emisia a 9 canale de televiziune care transmiteau protestele, în cazul programului local Dijla TV, licența i-a fost suspendată joi, birourile închise iar toată aparatura a fost confiscate de autorități. Ambasada SUA la Bagdad a condamnat această intervenție ca și hărțuirea jurnaliștilor care relatează protestele, acolo unde poliția intervine cu muniție de război și trage direct în protestatari, nu în aer pentru a-i împrăștia, ci pentru a-i teroriza și a le inocula frica celor din jur, care scapă cu viață.
Nu în ultimul rând, în Irak a început să se manifeste din nou Daesh, autointitulat Stat Islamic, gruparea teroristă care, deși a pierdut teritoriul pe care-l controla la granița dintre Irak și Siria, de mărimea Marii Britanii, a revendicat 3 atacuri cu bombă coordonate care au ucis 5 oameni în 3 vecinătăți ale capitalei Bagdad. Ele au avut loc la distanță de Piața Tahrir, epicentrul protestelor curente, dar anunțul făcut de aceste explozii de joi arată capacitatea de regenerare și relansarea activității teroriste a organizației revenită la statutul de rețea teroristă.