De câteva decenii ne-am obișnuit ca în România totul să fie politică, politizat.
Într-o țară în care până și cele mai mărunte decizii depind de un politician sau de un funcționar numit de un membru de partid, totul e privit într-o notă electorală. Apa de la robinet, străzile desfundate, calitatea pâinii, crima de la margineaa drumului, orice subiect trece și prin malaxorul politicii, atunci când îi vine rândul să fie disecat în public.
Pe rând, fiecare aduce sau risipește voturi, ba chiar, când nu ne aflăm în preajma unor alegeri, am inventat expresiile ”își întărește poziția” și ”pe electoratul său nu îl interesează”.
De trei decenii ne-am obișnuit să privim țara ca pe o imensă urnă în care mâini neobosite doar numără voturi și valoarea oricărui gest este dată doar de numărul de electori pe care îi poate aduce spre tine sau goni din tabăra adversă.
Și acum, când o tragedie precum cea de la Piatra Neamț aruncă-n derizoriu balul electoral în care ne complăceam, mai mult pe net sau tv decât înghesuiți la mitinguri, ne trezim cu o ploaie de ipocrizii, care se revarsă asupra noastră, ca și cum ar putea stinge flăcările care au distrus atâtea vieți.
Unul anunță pe un ton grav că oprește campania electorală, dar cere demisia mai tuturor oficialilor ajunși pe funcții după ce el a pierdut puterea și controlul. Altul își anulează nu știu ce eveniment electoral, dar nu uită să ne spună că adversarii săi au schimbat legea ca să păstreze controlul asupra spitalelor locale.
Ce rost are ipocrizia publică a depolitizării tragediei doar pentru ochii publicului? Detonarea bombei în brațele dușmanului de partid nu e tot politică?
Oprirea campaniei pentru minutul de reculegere, atâta timp cât următoarea frază este un atac la adversar, e o încercare neîndemânatecă de a ascunde faptul că o tragedie în miezul unei campanii electorale este o oportunitate pentru combatanți.
Și tragedia de la Piatra Neamț va fi fructificată electoral, chiar cu riscul ca peste un timp să fie acuzați că s-au cățărat pe cadavre ca să fie un minut mai vizibili. Să nu aveți vreun dubiu. E soarta oricărui eveniment românesc, dramatic sau fericit, pentru că de 30 de ani votăm emoțional/pasional. Iar acum emoția este foarte intensă.