Artistul a debutat în teatru la umbra unor nume legendare ca Birlic, Giugaru, Calboreanu şi Vraca. După o carieră de şapte decenii, în urma sa rămân sute de roluri memorabile dar şi Teatrul Excelsior pentru cei mai mici telespectatori ai săi. Trupul neînsufleţit va fi depus în holul Teatrului Excelsior luni, de la ora 13.30 până la ora 18.00, iar înmormântarea va avea loc marți la cimitirul Bellu din Capitală, pe Aleea Artiştilor.
Alături de Radu Beligan, Ion Lucian a fost un simbol al generaţiei de aur de actori. A crescut la umbra legendarilor: Birlic, Giugaru, Calboreanu şi Vraca, alături de care a şi jucat în piese ca “Mofturi 1900”, “D'ale Carnavalului”, sau “Doi Vecini”. Tonic şi plin de energie, la 87 de ani Ion Lucian, alături de soţia sa Paula Sorescu Lucian a continuat munca la Teatrul Excelsior.
Testamentul unui mare artist
Anul trecut, pe 4 mai a fost inaugurat noul sediu al Teatrului Excelsior din Bucureşti iar una dintre săli poartă chiar numele marelui actor. Actorul Ion Lucian a murit în această seară. Cu doar câteva zile în urmă, pe 25 martie, soţia sa a citit cu lacrimi în ochi un mesaj al soţului său transmis publicului cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, "Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de când există, a rezistat tocmai pentru că a fost complice cu publicul. A avut ascendenţă faţă de celelalte arte, pentru că ea comunică direct cu publicul. Pe scenă, el găsea răspunsurile, întrebările, îndoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de '89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, unde îşi găsea motivele de speranţă, de viaţă, de încredere.
Există un loc unde această complicitate a rămas nealterată. Acest fenomen s-a petrecut în lumea teatrului pentru copii, deşi ne aflăm în epoca internetului. "Când s-a dărâmat clădirea veche a Teatrului Excelsior, toţi au venit la mine speriaţi, părinţi, copii, să mă întrebe: ei unde or să se mai ducă? I-am liniştit. Că au unde să vină. Ei nu pot renunţa la teatru, pentru că aici e singurul loc unde se joacă cinstit. Adică exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Că sunt retrograd, conservator, învechit.
Însă, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilăriei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilăriei să fie redate aşa cum au fost ele. Am un exemplu foarte sugestiv. În spectacolul meu «Frumoasa şi Bestia» am distribuit în rolul personajului negativ pe cea mai frumoasă actriţă din teatru, iar în rolul Frumoasei, o actriţă solară, senină. La sfârşitul spectacolului, copiii strigă la actriţa frumoasă: «urâto!» Au înţeles că frumuseţea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat şapte ani la Teatrul «Ion Creangă» şi 20 de ani la Excelsior", a mai spus în mesaj Ion Lucian.
"I-au văzut pe actori vehiculând umanitatea" "Am convingerea că această interactivitate foarte umană a depăşit tehnicitatea internetului. Au realizat căldura sufletească atunci când i-au văzut pe actori vehiculând umanitatea. Foarte frumos a exprimat acest lucru un copil din Italia: «Am văzut poveşti jucate de oameni vii. M-am săturat de batista televizorului şi de cearceaful cinematografului. Am văzut oameni vii». E una dintre cele mai frumoase explicaţii ale tandreţei. Aşa cum îmi place mie să spun, Teatrul Excelsior se adresează unui public cu vârsta cuprinsă între 3 şi… 103 ani.
Viziunea marelui nostru poet Alexandru Macedonski şi-a găsit, peste timp, materializarea în acest lăcaş, pe care ni-l dorim o Citadelă a Artelor Spectacolului. Într-un poem al lui Macedonski, intitulat «Excelsior» (iată de unde vine numele teatrului), ultimele lui versuri mi se par premonitorii: «O! cer, natură,/ O! Dumnezeu, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem şi ură». În Teatrul Excelsior există un singur cuvânt de ordine: excelenţa în artă", şi-a încheiat Ion Lucian mesajul. Alături de creațiile artistului au crescut generaţii. Spectacolele de la Teatrul „Ion Creangă”, pe care l-a înfiinţat în 1964 şi l-a condus până în 1972, au rămas în mintea copiilor de atunci. În urmă cu un an, în ziua în care marele actor împlinea 87 de ani, Ion Lucian spunea: „Nu mai am multe speranţe, dar trebuie să duc lucrurile la capăt. De aceea sunt aici, la acest teatru, în baston, dus de braţe de colegii mei. Nu voi pleca de aici până când nu-mi voi vedea gata visul”. Despre viziunea sa și despre respectul pentru artă regretatul artist spunea: „Multă lume mă critică din cauza faptului că sunt conservator în privinţa modalităţilor de exprimare, dar eu nu pot să demolez miturile copilăriei. Nu pot să-mi permit să montez un spectacol în care Cenuşăreasa este o îngălată pentru că nu se spală sau unde lupul este un personaj pozitiv, dar stricat de ambianţa socială. Nu pot să bag într-un malaxor distructiv toate miturile adevărate ale copilăriei. Mesajul meu există în ceea ce fac. Îmi doresc să fiu crezut că nu întâmplător fac acest lucru”. Cunoscut actor, regizor, scenarist şi dramaturg Ion Lucian urma să primească, în martie, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Capitală. Ceremonia nu a mai avut loc, fiind amânată din cauza bolii artistului.
Ar fi fost doar o recunoaştere dintr-un lung şir de aprecieri pe care neobositul actor le-a primit în lunga sa carieră. În 1973 a fost numit membru în Asociaţia Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică, cu sediul la Paris, în Asociaţia Internaţională a Teatrelor pentru Copii şi Tineret, cu sediul la Paris, iar în 2001, al Clubului Diplomaţiei Culturale. A fost numit, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A primit distincţia de Artist Emerit în 1954, premiul UNITER pentru întreaga carieră în 2001 şi premiul naţional UNITER pentru întreaga cariera dedicată tânărului public (2002).
Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare
Ion Lucian a fost numit, totodată, Societar de Onoare al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, cumul cu Excelsior (din 2002). Franţa i-a acordat şi titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (2004), o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon.
A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. De asemenea, la ediţia 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat premiul de excelenţă.