Fostul fruntaş ţărănist Ion Diaconescu ar fi împlinit pe 25 august 100 de ani. El s-a născut în 1917 în comuna Boţeşti, judeţul Argeş, în familia unui preot, şi a decedat pe 11 octombrie 2011.
Ion Diaconescu a povestit, în ultimul interviu pe care l-a acordat, pentru EVZ, cum în 1990 a pus o pilă la Ion Iliescu pentru salvarea comunei natale: “L-am cunoscut (pe Ion Iliescu – n.red.), nu mai ştiu exact în ce dată, în ianuarie 1990. Noi făcusem cerere de înscriere a partidului. Nu ne-a răspuns decât după o săptămână, două şi ne-a invitat la Preşedinţie. Am fost la Preşedinţie o delegaţie cu Coposu, eu, Puiu şi am mai fost cineva, nu mai ţin minte. Acolo era tot statul major, în frunte cu Iliescu. (…) A fost amabil cu mine Iliescu că în comuna mea Boţeşti se desfiinţase primăria. Tocmai atunci veniseră cu o lege comuniştii de comasare a mai multor comune mai mici într-una mai mare. Şi Boţestii dispăruseră. Primarul, care mă cunoştea bine, şi văzând schimbările, a zis că poate pot să pun o pilă ceva. Şi m-a rugat insistent să fac ceva pentru el. Şi eu văzând la Iliescu atâta bunăvoinţă, i-am spus, şi a zis că e o porcărie şi a chemat repede nişte secretare să scrie un decret de anulare...”.
Torţionarul communist Alexandru Vişinescu l-a insultat pe Ion Diaconescu, în 2003 într-o intervenţie la Antena 3, spunând că politicianul a minţit când spus că a fost la Penitenciarul din Râmnicu Sărat.
„Minte. Nu a fost acolo. Eu, ca şi comandant, ştiu. Nu a fost acolo. Inclusiv Coposu i-a spus... nu e adevărat. Jigodia asta n-a fost o dată acolo.(...) Coposu a fost, Diaconescu nu a fost niciodată. Pun pariu pe pensia mea. Nu a fost acolo,” a spus Vişinescu.
Referitor la Ion Mihalache, Vişinescu a spus: “L-am apreciat pe Mihalache. Şi soţia lui a fost arestată”.
Întrebat cum comentează acuzaţiile potrivit cărora l-ar fi ucis pe Ion Mihalache, torţionarul a răspuns: „Vai de mine, mi-a fost simpatic, a fost la comisia de armistiţiu cu ruşii”.
Ion Diaconescu a absolvit Liceul ''Mihai Viteazu'' din Bucureşti (1936), iar în 1942, cursurile Facultăţii de Electromecanică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.
Între anii 1942-1947 a lucrat ca inginer în cadrul Ministerului Economiei Naţionale. În activitatea sa profesională şi politică a intervenit o întrerupere de 17 ani (1947-1964), timp în care a fost arestat şi deţinut politic pentru activitatea desfăşurată în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ). După eliberarea din închisoare nu i s-a mai permis să ocupe decât posturi de inginer în întreprinderi de mică importanţă. Din 1964 şi până în 1980, când s-a pensionat, a lucrat la întreprinderea "Ascensorul" Bucureşti, girând conducerea atelierului de proiectare.
A fost membru al Organizaţiei de Tineret a PNŢ (din 1936) şi în Biroul de conducere a tineretului PNŢ (1944-1947), până la desfiinţarea partidului de autorităţile comuniste în 1947. Din decembrie 1989 a ocupat funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD), iar între 1996-2000 a fost preşedintele PNŢCD.
A fost deputat PNŢCD de Bucureşti în trei legislaturi consecutive (1990-1992; 1992-1996; 1996-2000). Între 1996 şi 2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
A fost preşedinte de onoare al PNŢCD, în urma Congresului Extraordinar din 14 august 2001.