M-am numărat printre puținii care au crezut că Robert Turcescu face un joc operativ. Un joc operativ gazetăresc, să ne înțelegem, în urma căruia candidatul care-și ascunde trecutul de ofițer acoperit iese din cursă sau e scos din cursă. Din punct de vedere gazetăresc așa ceva se poate, ba chiar e și lăudabil.
Articol preluat de pe blogul lui Ion Cristoiu.
Dacă gazetarul are dovezi despre cineva care contravine interesului național, orice e permis pentru ca respectivele dovezi să fie publicate. Deși a fi ofițer acoperit al unui serviciu secret post decembrist nu e o crimă, dimpotrivă, e ceva onorabil, în cazul unui candidat care-și ascunde fosta sau prezența apartenență la un serviciu secret, e vorba de o sfidare a interesului democratic și a interesului național.
Dacă Robert Turcescu ar fi făcut un joc operativ, ar fi fost normal să vedem o minimă dezvoltare a evenimentelor după întîmplările de duminică. Interviurile acordate de Robert Turcescu miercuri, 24 septembrie 2014, mă fac să cred că m-am înșelat. Susțin în continuare că Robert Turcescu n-a dovedit și nu dovedește prin nimic c-a fost ofițer acoperit.
Interviurile de miercuri mi-au dezvăluit un om stăpîn pe sine, preocupat să nu spună nimic concret. Dacă vrea să ajungă la un judecător, Robert Turcescu ar fi trebuit să spună miercuri ceva concret, în stare să provoace reacția Parchetului, singura prin care se poate ajunge în justiție în acest caz. Prestația lui de miercuri exclude definitiv varianta descumpănirii. Un om descumpănit de amenințarea unui șantaj o ștergea din țară pentru un timp. Robert Turcescu nu numai că n-a plecat, dar mai mult acceptă să dea interviuri. Să nu mi se spună că n-avea încotro! Robert Turcescu are o părere prea proastă despre presa noastră ca să nu fi putut evita interviurile.
Ca și în apariția de duminică, am remarcat:
Robert Turcescu face totul pentru a nu da nici un amănunt. De fapt, excepție făcînd scrisul de pe blog, el n-a recunoscut în public c-a fost ofițer acoperit. Miercuri, ca să scape de întrebările concrete, Robert Turcescu a mințit spunînd că nu s-a uitat la televizor în aceste zile. Vă garantez eu! S-a uitat! Folosirea mai departe a textelor literare, spuse pe de rost, ca și cum ar fi vorba de un rol, despre eliberarea prin confesiune, Dumnezeu, liniște sufletească. Așa cum am mai spus, sunt texte pe care omul real nu le rostește în viața cotidiană, pentru că omul real nu e personaj literar.
Interviurile de miercuri au adîncit misterul în loc să-l dezlege. Nu știu ce se întîmplă cu Robert Turcescu. Știu însă ce se întîmplă cu cefele late din PSD. Așa cum se vede și din intervenția la Antena 3 a Celui mai iubit ginerică al țării, Victor Ponta, cefele late din PSD grohăie de bucurie că presa independentă, cea care nu aparține Famigliei Ponta, a primit o lovitură cumplită.
Fiecare zi care trece fără ca Robert Turcescu să ne dea o mînă de ajutor în dezlegarea enigmei face tot mai eficientă campania de discreditare a presei independente de mașinăria PSD de produs vînturi propagandistice.
Robert Turcescu nu e conștient de asta? Dar Traian Băsescu? De ce tace Traian Băsescu? Să nu știe șeful CSAT despre ce-i vorba? Și dacă știe, de ce lasă să continue terfelirea presei independente de către cefele late PSD-iste?! Presă care l-a susținut cînd cefele late din PSD voiau să-i ia gîtul.