Când omul politic ajunge în fruntea statului, îi place. Mult. Foarte mult. Este o poziție de putere, drogul politicienilor, dar și de asigurare a unei vieți dincolo de barierele naturii. Intră în istorie.
Dacă a ajuns în vârful piramidei adus de o majoritate a cetățenilor care l-a votat hotărât, și a fost susținut și de voci influente din mass-media care l-au creditat ca fiind omul necesar la timpul potrivit, atunci îi place și mai mult. Însă, surpriză. Timing-ul omului politic nu concordă cu cel al jurnaliștilor care l-au ajutat să ajungă acolo, sus. Jurnaliști care, în drumul spre glorie al omului politic, s-au încadrat benevol, în acel fragment de timp, în definiția de hashtag.
Poziție ingrată. Au fost tăvăliți în noroi de alți jurnaliști, veterani în partizanatul politic, susținători publici de ani de zile ai adversarilor omului din vârful piramidei. Timing-ul jurnalistilor hashtag este, însă, zgârcit. Ai ajuns sus, fă treabă. Așteptăm măsuri, așteptăm atitudine, așteptăm onorarea promisiunilor pentru care te-am susținut. Omul politic din vârful piramidei depinde, însă, de partenerii lui politici. Are pârghii suficiente să împingă lucrurile spre rezolvare. Dar nu le are pe toate. El se mișcă. Lent, dar se mișcă. Cu greșeli, cu bâlbe, cu fragmente de autism auto-impus, cu forțări a legii fundamentale dar, se mișcă. Insuficient, însă, pentru așteptările jurnaliștilor hashtag. Moment în care lanțul de iubire ruginește și rănește.
Datoria unui jurnalist corect este să observe și să critice pe toată lumea. Firește, cu probe. Cei mai expuși atenției și criticilor jurnaliștilor sunt oamenii de la putere, fie ei președinte de țară, premier, ministrii, parlamentari, etc. Nici adversarii politici nu sunt menajați. Dimpotrivă. Este o regulă universală a presei, mai mult sau mai puțin respectată la noi dar și în state cu democrații mai consolidate. Așa că, atitudinea critică a jurnaliștilor hashtag, partizani de moment ai omului din vârful piramidei, surprinde pe necunoscători.
Mișcarea hashtag este motivată. Lucrează la ordin. Sau din convingere. Și lucrează, din nou, pe un alt timing decât al omului din vârf ajuns la al doilea mandat, care este și ultimul. Este momentul în care jurnaliștii se uită în zare după cel care ar urma să îl înlocuiască sau care le-ar plăcea să îl înlocuiască. Și dacă îl identifică, lanțul de iubire se rupe. Pe principiul ,,A murit regele, trăiască regele”.
Este momentul ca omul din vârful piramidei să se apuce în forță de treabă, să probeze celor care l-au votat și celor care l-au susținut că este, încă, acolo și face ce a promis. Pentru că, surpriză, cei identificați ca jurnaliști hashtag și-au ales favoriții. Și pentru alegerile din 6 decembrie cât, mai ales, pentru alegerile din 2024, locale, parlamentare și prezidențiale. Alții. Nu pe cei aflați acum la putere.
Sunt jurnaliști cu talent, cu ani de experiență, cu materiale de presă care au produs efecte sanitare de cele mai multe ori, pentru întreaga societate. Jurnalistul este și el un suflet de om, cu simpatiile sau antipatiile lui politice, de dreapta sau de stânga, pentru un partid sau pentru altul. Din respect pentru cititori, trebuie să-și controleze sentimentele și să îi dea publicului, adevărul. Greu. Iar dacă are ordin, respectiv politică redacțională care susține interesat ceva sau pe cineva, atunci, corect este să-și asume deschis orientarea. În mod special pentru public, pentru că numai lui i se adresează jurnaliștii. În democrațiile puternice, așa se procedează. Evenimentul Zilei și-a asumat public identitatea. Redacție de dreapta. Fără a mângâia pe cap pe nici unul dintre partidele de dreapta existente sau pe președintele Iohannis. Probele, în acest caz, sunt zilnice.
În acest context, atitudinea consistent critică și de anduranță a jurnalistului Dan Tapalagă, șeful site-ului G4 Media, la adresa președintelui Klaus Iohannis este de înțeles. Redacția, implicit jurnaliștii ei, au identificat ce era de identificat. Alții. Și scriitura vie, articulată a jurnalistei Ioana Ene Dogioiu, coordonatoarea site-ului Spot Media, este acut critică la adresa președintelui. Si semnătura partenerului de redacție a lui Dan Tapalagă, Cristian Pantazi, și a jurnalistului Digi 24, Florin Negruțiu și a altor semnături de calitate, se plasează în același context. Alții.
Președintele are, în continuare, destulă marjă de mișcare. Trebuie să apese tare pe pedală și să rezolve lucruri alături de partidul care îl susține, PNL, aflat la butoanele altei puteri, Guvernul. Și președintele și partidul lui nu au decât să conducă corect, eficient, în beneficiul oamenilor, fără derapaje anti-democratice, să producă rezultate de calitate. Să convingă că ei merită să fie susținuți. Să convingă cetățenii, oamenii țării, din care fac parte și jurnaliștii hashtag. Altfel, Alții sunt de ceva timp, la cotitură.