Ioana Lupea: "Sansele Romaniei de a organiza summitul NATO de anul viitor, pentru care au fost depuse mari eforturi diplomatice, au scazut dramatic."
George W. Bush face un turneu in Europa de Est, dar nu se opreste la Bucuresti. O intalnire a liderului PSD Mircea Geoana cu consilierul de securitate nationala al presedintelui Bush, Stephen Hadley, si cu adjunctul secretarului de stat al SUA, John Negroponte, este contramandata.
Iar ministrul de externe Adrian Cioroianu nu reuseste sa obtina la reuniunea NATO de la Oslo o intrevedere cu Condoleezza Rice din cauza agendei incarcate a secretarului de stat american. Acestea sunt faptele. Dar sunt simple coincidente sau ne transmit semnalul ca relatia Romaniei cu Statele Unite este temporar suspendata?
Cristian Diaconescu, purtatorul de cuvant al PSD, a vorbit la emisiunea „Ultima ora”, de marti seara, despre „intreruperea dialogului”, referindu-se la schimbarea locatiei summitului NATO.
„Au fost poate scurtcircuite de organizare sau probleme de agenda. Ca nu este altceva mai grav”, a spus Diaconescu, prespunand ca unul dintre motive ar fi incertitudinea privind retragerea trupelor noastre din Irak. O posibila respingere a Romaniei a fost interpretata de fostul diplomat ca un prolog: „Inseamna ca mai urmeaza ceva”.
Chiar daca Diaconescu a fost criptic, se poate banui ca, dupa avertismentul ambasadorului Nicholas Taubman asupra instabilitatii Romaniei, acestea sunt niste mesaje diplomatice fara cuvinte ce pot fi traduse ca ingrijorare si neincredere. Vocabularul diplomatic american include si astfel de semne.
Posibila retragere a trupelor romanesti din Irak pana la Craciun, cum a promis Tariceanu, pica foarte prost in contextul polemicilor din SUA privind prezenta americanilor in regiune. O asemenea decizie ar fi speculata impotriva administratiei republicane, ceea ce evident poate fi un motiv de raceala.
Dar nu singurul. Situatia politica din Romania, suspendarea presedintelui pro-american Traian Basescu, poate fi de asemenea un motiv. Este posibil ca raceala americana sa fie doar indiciul ca se asteapta finalul crizei cu consecintele acesteia. Sau ca partea americana a luat deja o decizie in relatia cu „partenerul sau strategic”.