Roxana Iosif, fata care si-a acuzat dirigintele de pedagogie imorala in 2004, spune ca influenta comunismului se simte inca in tanara generatie.
A fost eleva care, acum trei ani, la festivitatea de absolvire a Liceului „Sf. Sava” din Capitala, a socat cu o scrisoare in care incrimina stilul pedagogic al dirigintelui. Profesorul Sever Georgescu nu si-a auzit atunci numele in contextul la care, poate, s-ar astepta fiecare dascal la final de generatie.
„Domnului profesor, cu dragoste” a fost, in varianta 2004, si din gura elevei Roxana Iosif, incarcata de multe resentimente: „Timp de patru ani am fost invatati ca nu avem dreptul sa comentam, sa avem o alta parere decat cea care ne e impusa, ca minciuna e cel mai bun mod de a ne descurca in viata, ca necinstea poate fi o calitate, ca a fi corupt nu atrage pedeapsa, ca putem castiga fara sa muncim, ca pacaleala si copiatul sunt paravane in spatele carora ne putem usor ascunde. In alte cuvinte, doar sa ne prefacem ca facem, sa ne prefacem din ce in ce mai bine, cu din ce in ce mai multa convingere - si sa ne displaca sa ne fie dezvaluite minciunile”.
Roxana Iosif, azi studenta in anul III la ASE, priveste inapoi cu detasare, chiar daca traieste in tara lui „Las’ ca merge si asa”, intr-o societate in care multi se fac doar ca muncesc, asa cum statul se face ca-i plateste si in care „invartelile” sunt la rang de afaceri. O societate in care pare ca nimanui nu-i da prin cap ca tarele care ne marcheaza inca, dupa 50 de ani de comunism si 16 de democratie, se datoreaza, in parte, si amprentelor pe care profesorii si le-au pus asupra noastra.
Roxana face parte din generatia care va duce Romania mai departe. Si e constienta ca viata ei de pana acum e, din pacate, rezultatul influentelor: profesorul comunist care a invatat-o sa-si insuseasca ce nu era al ei; parintii care i-au indus ideea ca mai important decat pasiunea sau chemarea in viata ar fi o facultate la moda, banoasa; sau sistemul de invatamant care continua sa produca diplome si mai putin specialisti.
Interviul pe care Roxana Iosif ni l-a acordat este o oglinda a modului in care mentalitatile comuniste continua sa guverneze societatea romaneasca.
EDUCATIE
Cand proful te invata sa minti si sa fii las
EVZ: Concret, ce se intampla atunci, in liceu, de ce v-a suparat dirigintele? Roxana Iosif: Acest diriginte nu se purta asa cum trebuia, moral, verbal, din toate punctele de vedere. Existau masuri legale care se puteau lua impotriva profesorilor, dar nu le-a luat nimeni. Daca jumatate plus unu dintre parinti ar fi semnat o petitie, profesorul putea sa fie indepartat de la clasa noastra. Insa nu s-a facut si exista un sentiment de dezamagire printre noi toti ca nu am avut curaj. Nu stiu, faptele concrete se estompeaza cu timpul. Ramane impresia. Comportamentul lui era urat. Ne vorbea urat, incerca sa ne submineze personalitatea, sa ne inoculeze niste idei ciudate, nu ne lasa sa ne exprimam.
Poate ca voi erati niste copii crescuti in democratie, iar el un profesor comunist, si de aici conflictul de idei? Cu siguranta, el era un comunist. Dar cu totii am fost mai mult sau mai putin afectati de comunism. Chiar si noi, tanara generatie, suntem afectati de ceea ce s-a petrecut in comunism. Dar nu toti profesorii adoptau aceleasi practici. El era un om de o calitate proasta, si prin formatia comunista, si prin personalitatea lui.
Amprenta comunismului
Parintii te-au sustinut? M-au sustinut in sensul ca nu s-au impotrivit. Nu erau de acord pentru ca si ei au trait in regimul comunist si au inca amprenta regimului, dar cel putin nu m-au impiedicat s-o fac.
Diriginte v-a fost patru ani? Da, si probleme au fost din primul an. Era, asa, o panza, o senzatie ca oricui te-ai plange nu s-ar fi schimbat nimic. Dar acum nu stiu daca era chiar asa, panza aia, chiar daca ar fi existat, tot puteai s-o rupi. Cum s-a si intamplat. Acum, profesorul nu mai e acolo, nici directorul nu mai e (care credeam noi ca-l sprijinea si de asta nu puteam sa facem nimic), la un an sau doi dupa momentul acela. Deci lucrurile clar se puteau schimba, si noi am fi putut s-o facem, dar ne era teama ca daca se ridica numai un parinte si ceilalti nu-l sustin atunci copilul lui va fi persecutat.
Privind inapoi, iti pare rau ca n-ai actionat mai din vreme? Imi pare rau ca nimeni nu m-a invatat atunci sa-mi exprim nemultumirea pe fata. Au fost copii care s-au mutat din clasa. A mai fost cineva care a mers la director, a incercat sa faca ceva pe cont propriu. Imi pare rau ca nu m-a invatat si pe mine cineva sa fac asta. Sa fi comunicat, sa fi incercat mai mult si sa nu fi acceptat regimul ala pentru ca si eu m-am complacut in asta, pana la a accepta... Nu i-am dat niciodata bani (unii se pare ca faceau si chestii din astea). Sau nu am facut meditatii. Dar, la un moment dat, am acceptat sa particip la un concurs cu o lucrare care nu era a mea, ci a acelui profesor tocmai pentru a-mi asigura un trai linistit in clasa a XII-a.
Inca te marcheaza asta? Nu ma mai marcheaza. Atunci nu aveam asa o perspectiva de viata. Eram prea mica. Dar asta ar trebui sa fie rolul societatii, al profesorilor, al parintilor, sa te invete ce ar trebui sa faci la momentul ala. In loc de asta, ti se spune sa nu vorbesti, sa nu iesi in evidenta cu acte de independenta de genul asta, e mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt, sa le faca altii.
Dar tu de unde stiai ca ar fi trebuit sa fie altfel? Noi traim acum intr-o alta lume. Chiar daca parintii si societatea ne spun sa facem intr-un fel, exista deschiderea, televizorul, internetul, ne dam seama ca exista si altceva, ca in alte parti este altfel, ca aici nu merge bine. Da, poate n-ar trebui sa-i condamnam pe parintii nostri pentru ca ei nu aveau alternativa, model, nu-si dadeau seama. Dar acum n-ar mai trebui sa fie asa. Lucrurile s-au schimbat. Totusi, parintii mei cand ma sfatuiesc acum se gandesc la faptul ca societatea noastra inca nu e suficient schimbata si ma sfatuiesc la fel ca inainte.
Nici sistemul universitar nu se simte bine
In acelasi an ai intrat la facultate? Da, contrar temerilor profesorilor sau parintilor, totul a decurs bine. Ceea ce inseamna ca sistemul asta nu e atat de corupt pe cat se crede.
Parintii se temeau ca ti-a fost lipita eticheta de reclamagioaica si ca vei avea probleme la facultate? Era inainte de BAC. Nu am avut insa nicio problema. Desi chiar profesori care-l cunosteau ma avertizau ca a fost un om cu influenta pe vremea comunismului, sa am grija. Nu s-a intamplat nimic. Cineva mi-a zis sa am grija cand traversez strada (rade), dar eu nu cred in teorii din astea conspirationiste. Din fericire pentru mine, lucrurile au mers foarte bine dupa, nu s-a intamplat nimic rau, iar experienta asta a devenit marcant una pozitiva.
Cum e viata de student? Viata de student este diferita pentru ca profesorii nu mai au un impact atat de mare asupra ta ca in timpul liceului. Nu exista un diriginte si relatia aia stransa. Din punctul de vedere al profesorilor nu am mai intalnit probleme din astea ca sa trebuiasca sa actionez (rade). Dar, normal ca nici in sistemul universitar lucrurile nu stau perfect.
Ce ai avea sa-i reprosezi ASE-ului? Este o facultate foarte mare, cu multi studenti. Nu reusesti sa iesi in evidenta. Nu prea ti se observa eforturile. Sunt foarte multi studenti si profesorii sunt extrem de obositi si nu mai au rabdare sa individualizeze persoane, sa fie atenti la tine. Asta e ce pot sa reprosez ASE-ului in particular. Ce pot spune, in general, si cred ca se petrece si in alte facultati, este ca materiile sunt foarte generalizate. Ar trebui sa te specializezi mai mult si sa inveti sa faci lucruri mai practice, mai apropiate de viitoarea specializare. Inveti multe lucruri pe care nu le vei folosi niciodata si prea putin din cele pe care le vei folosi.
Tot dupa dictare
E o problema veche asta, care nu se rezolva totusi... Da, desi apar si profesori noi, deci nu poti sa zici ca au ramas numai dinozaurii. Se incearca, dar este inca foarte rigid sistemul. Eu am calatorit mult si am participat la diferite conferinte pentru studenti si am discutat cu studenti din multe tari.
Ai aflat ca afara sistemul e interactiv, studentului nu i se dicteaza cursul ca la noi? Exact. Dar stiti ce e ciudat? Ca metodele interactive nu sunt bine receptate nici de studenti. Pentru ca au fost obisnuiti intr-un anumit fel. Unii profesori te mai intreaba: cum doriti, sa va dau suportul de curs, iar la curs sa discutam liber sau sa va dictez? Si studentii, majoritatea, au raspuns ca mai bine ne cititi. S-au obisnuit asa din liceu. Dar nici profesorii nu fac eforturi active. E ca si cand intrebi: nu e asa ca nu vreti sa fim interactivi?
Cand ai dat la facultate, ai ales singura? Am fost mult influentata de parinti. Ca e la moda ASE-ul, economia, sunt meserii banoase si... (rade). Am dat si la matematica si am intrat, dar au considerat ca nu este un domeniu de viitor.
Iti pare rau ca alegerea ai facut-o la insistenta parintilor? Nu imi pare rau ca am ales ASE, pentru ca imi place si economia foarte mult, dar in general imi pare rau ca nu a fost suta la suta alegerea mea si ca au incercat prea mult sa ma influenteze pentru ca, pana la urma, este viata mea.