Primăria Capitalei a dat aviz de oportunitate pentru proiectul pe care vrea să-l deruleze firma Interagro, societate controlată de omul de afaceri Ioan Niculae.
În locul Regiei Autonome a Tutunului din Bucureşti ar urma să fie construite un parc cultural, un cartier rezidenţial dar şi două clădiri cu 30 şi una cu 35 de etaje. În ceea ce priveşte turnul de evacuare a fumului şi clădirea din cărămidă a fostei fabrici, situate pe bulevardul Regiei nr.2, acestea ar urma să fie păstrate, iar spaţiul din faţa clădirii vechi, în care se află şi turnul de evacuare a fumului, să fie acoperit cu o copertina transparentă şi astfel să se transforme într-o piaţetă urbană acoperită. Beneficiarul proiectului este firma Interagro, al cărei acţionar majoritar este controversatul om de afaceri Ioan Niculae, cunoscut pentru datoriile uriaşe pe care le are către Romgaz. Firma omului de afaceri Ioan Niculae, Interagro este unul dintre principalii datornici ai Romgaz, se arată într-un raport al Fondului Proprietatea privind activitatea desfăşurată de compania de gaze în 2011, citat de hotnews.ro. InterAgro a devenit proprietarul terenului în urma privatizării controversate a Societătăţii Naţionale Tutunul Românesc, din anii 2000 - 2001. Tranzacţia suspectă dintre statul roman (prin Ministerul Agriculturii) şi firma fostului ofiţer de securitate a fost notată şi în câteva telegrame Wikileaks. În una dintre ele, Ioan Niculae era printre cei cinci oligarhi care, în 2007, "continua să exercite o influenţă semnificativă în politica din Romania". În prezent, Ioan Niculae şi mai mulţi directori din Romgaz sunt anchetaţi pentru subminarea economiei naţionale şi pentru favorizarea firmei InterAgro prin preţuri preferenţiale la gaze. Istoria fabricii de tutun În perioada interbelică tutunul era monopol de stat, iar Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României deţinea 6 manufacturi de tutun, un institut de cercetare şi 12 inspectorate care supravegheau cultura şi fermentarea tutunului. Fabricile de ţigarete se aflau la Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Sf. Gheorghe. Centrala Industriei Tutunului din timpul comunismului, a devenit în anul 1990, printr-o hotărâre de guvern, Regia Autonomă a Tutunului din România. În vederea privatizării, regia a fost transformată în anul 1997 în Societatea Naţională Tutunul Românesc (SNTR). SNTR era organizată ca o societate comercială pe acţiuni şi avea 18 subunităţi la nivel naţional, dintre care 8 fabrici de fermentare a tutunului, 6 fabrici de ţigarete, o Staţiune Centrală de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului, o fabrică de piese şi câteva mii de salariaţi.