Îndreptarea, an de an, a resurselor dinspre investiţii spre datorii curente sugrumă capacitatea de creştere economică viitoare, deci de asigurare a unui nivel de pensii rezonabil.
Ţara noastră îşi târâie dezvoltarea printre dezechilibre structurale majore, care reprezintă frâne redutabile în asigurarea unei creşteri susţinute pe termen scurt, mediu şi lung. Una dintre cele mai severe probleme este cea a pensiilor - prin dimensiunea enormă a deficitului, tendinţa greu de stăvilit de creştere a acestuia şi, în acelaşi timp, dificultatea socială şi politică a adoptării unei soluţii. După ştiinţa mea, deficitul anual al fondului de pensii este de peste trei miliarde de euro. Cu această sumă s-ar putea construi, în fiecare an, câte o autostradă de 400 de kilometri (considerând un preţ mediu de 7,5 milioane de euro pe km.) Redirecţionarea, an de an, a resurselor dinspre atât de necesarele investiţii în infrastructură înspre cheltuieli curente, fie ele cu caracter social perfect justificate moral, sugrumă capacitatea de creştere viitoare, deci de asigurare şi în viitor a unui nivel de pensii rezonabil. Sabotarea creşterii viitoare a PIB nu e nici în interesul pensionarilor Sleirea resurselor de creştere viitoare în favoarea consumului de azi nu este nici măcar în avantajul actualilor beneficiari ai cheltuielilor în cauză, pentru că o creştere economică anemiată nu oferă suport nici pentru menţinerea nivelului actual al cheltuielilor cu caracter social. Afirmaţiile de mai sus nu sunt (doar) din cărţi. Să ne amintim de investiţia avută în vedere de Mercedes Benz în România şi abandonată pentru că nu existau drumurile care să permită lesnicios aprovizionarea şi desfacerea. S-au pierdut locuri de muncă, economia românească a pierdut, bugetul de stat a pierdut, fondurile sociale nu sau mai constituit. De la acest raţionament am plecat atunci când am criticat cu toată forţa decizia din 2008 a guvernanţilor de a majora toate pensiile cu un neverosimil 47 la sută. Problema este deosebit de gravă, iar rezolvarea ei va dura ani, posibil mai multe cicluri electorale. Dar ea nu poate fi escamotată la nesfârşit. Faptul ca lucrez la Banca Naţională nu mi-a oferit decât mai multă informaţie pentru a-mi cristaliza punctul de vedere, dar în nici un caz nu se poate vorbi despre un punct de vedere oficial al băncii în această privinţă. Schimbare de viziune În ultima vreme, în arcul guvernamental încep să se audă voci care semnalează acest dezechilibru structural major - chiar dacă mai nimeni nu prea îndrăzneşte să formuleze şi soluţii. În acest context, propunerea de a se impozita pensiile mi s-a părut a fi raţională. De aceea, n-am avut de obiectat când o discuţie simplă cu un jurnalist a fost etichetată drept "interviu", iar poziţia mea a făcut oarece valuri în massmedia. Am acceptat şi o discuţie pe această temă la o televiziune. Am aflat că unul dintre partidele arcului guvernamental nu susţine impozitarea pensiilor, iar altul recunoaşte că problema deficitului fondului de pensii este serioasă şi precizează că dimensiunea acestuia ar fi de fapt spre 4 miliarde de euro. Cam aceasta a fost partea, să o denumim, constructivă. În rest, dezbaterea a eşuat într-un circ lamentabil; un personaj care confunda tonul înalt cu argumentarea unei poziţii a sărit ca ars, strigând că impozitarea pensiilor este un genocid echivalent Auschwitz-ului (zdrobitor, nu?), iar o doamnă parlamentar din opoziţie a ignorat problema în discuţie, lansând o alta, asupra căreia a insistat tot restul dezbaterii: ce salariu are subsemnatul. Am fost într-adevăr uluit: cum de nu-mi trecuse prin cap că aceasta ar putea fi soluţia problemei care ne frământa? În definitiv, salariul meu ar fi suficient pentru a acoperi tot deficitul din 2011 al fondului de pensii; nu trebuie decât ceva răbdare - să îl strângem timp de 100 de mii de ani! Cu politicieni de calitatea doamnei în cauză, nu e de mirare că ne zbatem în mediocritate. Invazia nulităţilor gălăgioase în spaţiul public ne-a lăsat fără repere şi blochează sistematic adoptarea politicilor capabile să deschidă un viitor copiilor noştri. Şi, totodată, să ofere mai mult şi durabil pensionarilor. "Problema deficitului bugetului de pensii este deosebit de gravă iar rezolvarea ei va dura ani." EUGEN RĂDULESCU, directorul direcţiei audit intern în cadrul BNR
Recomandările noastre
