Valencia este un oraș renumit pentru frumusețea sa, creșterea economică și atracțiile culturale, în ciuda riscului frecvent de inundații. Orașul, situat de o parte și de alta a râului Turia, și-a scos albia și și-a deviat apa prin un sistem de canale. Chiar dacă măsura a permis construirea unui parc minunat, Jardin del Turia, în locul râului, această „minune citadină” ar putea suferi consecințe dăunătoare în caz de ploi abundente.
Inundațiile din Valencia au atras atenția lumii întregi. Dramele umane au stârnit compasiune, dar trebuie văzută și cauza tragediei în care și-au pierdut viața 211 oameni. Apa este o bogăție, dar uneori poate fi un dușman al omului. Mai ales dacă omul modifică natura.
Valencia și regularizarea râului Turia
Schimbarea unui pericol natural într-o atracție pentru orașe. În 1957, a avut loc o inundație catastrofală care a făcut multe distrugeri și a ucis mulți oameni. Autoritățile din Valencia au decis să înceapă să reguleze râul Turia. În loc să reconstruiască albia râului prin oraș, inginerii au construit o rețea de canale și conducte care au dus apa către mare. În urma soluției tehnice, vechea albie a râului a fost transformată într-un parc urban verde numit Jardin del Turia. Este o oază de frumusețe, răcoare și recreere care se întinde de la mare până în centrul orașului.
Regularizarea Turiei s-a bazat pe presupunerea că acest sistem de canalizare ar putea controla debitele medii relativ mici ale râului, în ciuda faptului că parcul a devenit un punct de atracție major atât pentru locuitori, cât și pentru turiști. Cu toate acestea, chiar și cele mai bune calcule inginerești pot fi surprinse de natură, iar o „lebădă neagră” – un eveniment neobișnuit și neobișnuit, cum ar fi o furtună extrem de violentă – poate depăși capacitatea acestor canale.
Factori naturali și riscul de inundații: ploile extreme și „lebăda neagră”
Valencia experimentează frecvent „gota fría”, care este caracterizată prin ploi torențiale și descărcări abundente de apă pe suprafețe relativ mici. Când volumul mediu de ploi pentru sistemul de canale care deviază Turia depășește acesta, apa se revarsă și inundațiile devin inevitabile.
În plus, originea Turiei se află în Munții Teruel, de unde au avut loc inundații mari în trecutul orașului. Deși debitul râului este mic pe timp uscat, o ploaie „sănătoasă” poate crește debitul semnificativ. Din păcate, sistemul urban a fost conceput pentru a minimiza prezența naturală a râului în oraș, iar „domesticirea” Turiei devine o problemă majoră pentru Valencia atunci când ploile depășesc capacitatea sistemului de canalizare de a le absorbi.
Erori inginerești sau schimbări climatice? Contribuția factorului uman
În fața acestor inundații, este tentant și „comod” să dăm vina pe fenomenele extreme de încălzire globală și pe schimbările climatice. Într-adevăr, factorii care afectează urbanizarea și deciziile inginerești joacă un rol semnificativ în creșterea riscului de inundații. Prin scoaterea râului din zona urbană, orașul a pierdut un ecosistem natural care absorbea apa. În schimb, a rămas o rețea tehnică care este vulnerabilă la erori și depășiri de capacitate.
Proiectul de a stabili o regulă a râului și de a construi un parc urban este o abordare inovatoare și îndrăzneață, dar arată și limitele controlului uman asupra naturii. Un exemplu de eroare în designul arhitectural și ingineresc este faptul că sistemul a fost dimensionat pentru un debit „mediu” și că o „lebădă neagră” – un eveniment extrem de rar – poate apărea oricând. În domeniile arhitecturii și ingineriei, „eroarea” este rareori acceptată, iar orice „scăpare” este de obicei evitată în discuțiile publice, în special atunci când vine vorba de finanțarea publică. Cu toate acestea, calculele și experimentele umane nu sunt întotdeauna de acord cu natura.
Valencia, o lecție despre limitele și controlul naturii în ingineria urbană
În ciuda faptului că Valencia a implementat un proiect ambițios prin devierea râului Turia și crearea unui parc urban impresionant, inundațiile recente au adus în evidență pericolul de a înlocui mecanismele naturale de control cu soluții inginerești dimensionate care funcționează doar în funcție de prognoze. Natura nu face calcule tehnice, iar „lebedele negre”, acele evenimente rare și extrem de imprevizibile, au un efect semnificativ asupra unui sistem care a fost conceput exclusiv pentru condițiile meteorologice. Generând o catastrofă, cum remarcă și CNN.
Pentru a păstra un oraș mare și prosper precum Valencia, este esențial să se identifice limitele controlului urban și să se implementeze soluții adaptabile, capabile să gestioneze riscurile din cauza schimbărilor climatice. Aceasta este o lecție nu numai pentru Valencia, ci și o lecție pentru alte orașe mari care încearcă să „controleze” natura fără a respecta limitele sale naturale.