POZIŢIE. Senatorul PDL susţine că el nu a găsit elemente care să indice implicarea SRI în "acte de poliţie politică".
Mihai Stănişoară, membru al Comisiei parlamentare de control asupra activităţii SRI, a vorbit într-un interviu acordat "Evenimentului zilei" despre activitatea SRI în ultimul an şi despre cele mai mari provocări la care Serviciul de Informaţii a trebuit să facă faţă. Relaţiile SRI cu serviciile omoloage din NATO şi UE şi implicarea instituţiei în lupta anticorupţie prin ajutorul acordat DNA şi DIICOT au fost alte câteva teme abordate în interviu. Stănişoară a acceptat să vorbească şi despre una dintre principalele acuzaţii la adresa instituţiei, cum că ar fi folosită ca instrument de poliţie politică.
Silviu Sergiu: Sunteţi membru al Comisiei parlamentare de control asupra activităţii SRI, deci o persoană informată în ceea ce priveşte această instituţie. Care au fost, în opinia dumneavoastră, principalele provocări cărora SRI a trebuit să le facă faţă în 2011? Mihai Stănişoară: Aş începe prin câteva precizări preliminare. Într-adevăr, în calitatea mea de membru al acestei Comisii, am avut ocazia să cunosc SRI aş zice chiar foarte bine. Comisia a efectuat controale la unităţi centrale şi teritoriale, uneori pe nepregătite, a audiat conducerea Serviciului pe subiecte la ordinea zilei, a fost beneficiara unor documente de informare elaborate în SRI. Fără să exagerez deloc, pot să vă spun că întotdeauna am găsit o deschidere totală, reacţie promptă, oameni serioşi şi responsabili preocupaţi să îşi facă treaba cât mai bine şi să respecte cu stricteţe prevederile legale. Personal, nu am identificat nicio situaţie care să mă facă să pun la îndoială legalitatea demersurilor acestei instituţii. Revenind la provocările cu care s-a confruntat SRI în 2011, ca să vă răspund la întrebare, aş face referire la firul roşu al ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii naţionale, aşa cum s-au desprins ele din documentele la care am avut acces (unele dintre ele adevărate radiografii ale situaţiei de fapt, dar conţinând şi elemente de prognoză) şi din discuţiile cu reprezentanţi ai Serviciului. În primul rând, ar fi de menţionat criza economică – în legătură cu care Serviciul a informat oportun şi constant. Deşi evoluţiile în economia României au revenit în 2011 în zona pozitivă, efectele acumulate în perioada care s-a scurs de la declanşarea recesiunii şi-au pus amprenta pregnant asupra tuturor actorilor economici şi asupra populaţiei în ansamblu. Pe acest fond, s-au amplificat şi preocupările de influenţare a deciziei strategice în beneficiul unor interese private, iar Serviciul şi-a îndeplinit, aş zice cu succes, misiunea de a semnala oportun astfel de situaţii decizionalilor abilitaţi, astfel încât lucrurile să poată fi repuse pe făgaşul lor normal. Traficul de influenţă şi corupţia rămân, însă, preocupări majore pentru perioada următoare şi chiar şi pe termen mediu şi lung. Din aceeaşi categorie, a vulnerabilităţilor în procesul de bună guvernare, cu consecinţe negative în funcţionarea de ansamblu a societăţii româneşti, ar fi de menţionat deficienţele la nivelul administraţiilor publice din plan local – utilizare ineficientă sau discreţionară a bugetelor, consolidarea puterii de decizie uneori în detrimentul intereselor comunităţilor. După cum am văzut, România nu reuşeşte să atragă, prin proiecte bine construite, fondurile comunitare de care avem atât de multă nevoie, ba chiar riscăm sistarea decontării plăţilor sau aplicarea de corecţii financiare. Toate aceste elemente au constituit preocupări şi pentru SRI în 2011, din perspectiva competenţelor conferite de lege pe dimensiunea apărării constituţiei şi a securităţii economice, şi am fost asigurat că vor rămâne în atenţie şi în continuare. Cu ocazia controalelor desfăşurate, atât la unităţi SRI din Capitală, cât mai ales în teritoriu, membrii Comisiei au sesizat preocuparea Serviciului pentru a contribui la efortul de contracarare a evaziunii fiscale şi a economiei subterane. SRI cooperează cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Public şi Ministerul Finanţelor Publice, în formatele colaborative instituite prin hotărâri ale CSAT în 2010 şi 2011. Deşi s-au obţinut unele succese, vizibile în domeniul evaziunii şi contrabandei cu ţigarete şi alcool, mai sunt multe de făcut. Din discuţiile cu ofiţerii SRI, a reieşit necesitatea unei mai bune prioritizări a obiectivelor, în sensul concentrării pe cazurile de evaziune de mare amploare, astfel încât resursele să nu fie disipate în acţiuni ce vizează mica evaziune, cea "de la colţ de stradă". O altă zonă care proliferează în perioade de criză este cea a criminalităţii organizate. Referitor la acest subiect, mai exact la problema clanurilor interlope, Comisia chiar l-a audiat pe directorul SRI. Ne-a fost expusă foarte clar perspectiva instituţiei – Serviciului nu îi revin atribuţii directe în combaterea criminalităţii organizate decât în cazurile în care, prin amploare sau consecinţe, aceste manifestări dobândesc caracter de fenomen. Informaţiile obţinute de SRI referitoare la producerea unor infracţiuni de drept comun sunt valorificate prin informarea autorităţii în materie – structuri ale MAI sau ale Ministerului Public. Însă a rezultat că Serviciul deţine o foarte bună cunoaştere a situaţiei la nivel naţional. Pe de altă parte, pe dimensiunea transfrontalieră a criminalităţii organizate, nu trebuie să uităm că spaţiul comunitar s-a confruntat în 2011 cu o creştere a presiunii migraţioniste în contextul evoluţiilor generic cunoscute sub numele de "primăvara arabă". Nici ţara noastră nu a fost ocolită de fluxurile de migranţi interesaţi să ajungă în state vest-europene, iar preocupările SRI în această chestiune au vizat mai ales posibilitatea existenţei unor legături cu ameninţări şi riscuri de securitate precum proliferarea şi traficul de armament şi substanţe supuse controlului destinaţiei finale ori terorismul. În acest context, ar trebui luată în discuţie o altă provocare importantă – aderarea la spaţiul Schengen, încă la stadiul de deziderat. Aşa cum Comisia de control a constatat, Serviciul a contribuit la îndeplinirea criteriilor tehnice necesare, atât nemijlocit, cât şi prin susţinerea celorlalte instituţii cărora le revin principalele competenţe în atingerea acestui obiectiv. De asemenea, a transmis informări care au abordat aspecte relevante din această perspectivă (îndeosebi cu privire la vulnerabilităţi şi disfuncţii la segmentele româneşti de graniţă ce constituie frontiere externe ale UE, respectiv activităţi circumscrise criminalităţii organizate transfrontaliere), menite să fundamenteze adoptarea unor decizii de remediere sau contracarare. Din discuţiile cu membri ai conducerii SRI, a rezultat o preocupare tot mai semnificativă pentru domeniul ameninţărilor cibernetice, rezultat al estimărilor analitice potrivit cărora acestea vor reprezenta poate cele mai importante riscuri de securitate ale secolului, nu numai în România, cu efecte nu doar la nivelul criminalităţii IT, ci şi în ceea ce priveşte terorismul sau spionajul cibernetic. Am fost asigurat că includerea celor mai noi produse şi tehnologii informatice în procesele specifice ale activităţii de intelligence reprezintă o prioritate a Serviciului pentru perioada următoare, nu ca scop în sine, ci ca instrument care să contribuie la realizarea misiunilor sale fundamentale, inclusiv din perspectiva calităţii sale de autoritate naţională în domeniul cyberint. De altfel, noua viziune strategică a Serviciului, cu orizont 2015, se numeşte chiar "SRI în era informaţională". Trebuie să mai ştiţi că SRI a semnat cu NATO un memorandum de înţelegere privind apărarea cibernetică, care obligă şi mai mult instituţia să-şi dezvolte capacităţile în domeniu. Nu în ultimul rând, dincolo de provocările determinate de evoluţiile mediului de securitate, ar mai fi un element pe care conducerea SRI şi, de altfel, instituţia în ansamblul său, îl consideră o provocare majoră – tergiversarea adoptării noii legislaţii în domeniul securităţii naţionale. Am avut ocazia să constat în numeroase situaţii că SRI lucrează într-un cadru modern şi flexibil, însă pentru o activitate cât mai eficientă, are nevoie de o mai clară statuare şi delimitare a competenţelor. Capacitatea operaţională a Serviciului ar fi mult mai bine pusă în valoare şi s-ar reflecta într-un plus de securitate pentru cetăţean dacă noua legislaţie ar intra, în sfârşit, în vigoare. Din păcate, eforturile Comisiei în acest sens nu au înregistrat până în prezent rezultatele scontate.
Vlad Macovei: Aţi menţionat noua viziune strategică a instituţiei – "SRI în era informaţională". Ne puteţi oferi câteva repere? Serviciul parcurge de câţiva ani un proces de transformare, pe care leadership-ul instituţiei îl vede, în mod justificat, cred eu, ca pe un proces continuu, pentru că şi ameninţările şi riscurile la adresa securităţii naţionale sunt fluide, volatile şi din ce în ce mai atipice. Derularea acestui proces a constituit una dintre preocupările primordiale ale Comisiei. Prima etapă a fost jalonată de Viziunea strategică 2007-2010, care a vizat reorganizarea, debirocratizarea şi fluidizarea elementului de comandă, redimensionarea structurilor centrale şi teritoriale, creşterea vitezei de reacţie în prevenirea şi combaterea ameninţărilor de securitate. Prin noua viziune "SRI în era informaţională", înţeleg că se încearcă adaptarea Serviciului la noile provocări ale secolului XXI, prin asimilarea "puterii digitale" ca parametru indispensabil al muncii de informaţii, respectiv integrarea noilor tehnologii informaţionale în activitatea specifică.
COLABORARE
Relaţiile SRI cu serviciile din NATO şi UE
S.S.: Prezenţa şefului CIA în România la sfârşitul anului trecut a fost amplu mediatizată şi ne-a adus în atenţie un lucru aproape necunoscut la nivelul opiniei publice din ţară: faptul că SRI este un partener de încredere al serviciilor de informaţii americane. Ce ştiţi despre cooperarea SRI cu aceste servicii? Atât din rapoartele de activitate ale SRI care ne sunt puse la dispoziţie, cât şi din discuţiile directe avute cu reprezentanţii acestui serviciu, am constatat că relaţiile de cooperare cu instituţiile de intelligence din SUA sunt, putem spune, tradiţionale pe domenii de interes prioritar, cum este antiterorismul sau contraproliferarea. Reiese practic că SRI s-a dovedit, de-a lungul timpului, un partener responsabil şi de încredere. Au loc schimburi de informaţii, au fost înregistrate succese comune şi, nu în ultimul rând, relaţia cu agenţiile SUA constituie pentru serviciul din România un bun prilej pentru a acumula, pentru a învăţa. Sigur că, acum, odată cu încheierea parteneriatului strategic dintre Bucureşti şi Washington, ne regăsim, şi în această privinţă, pe noi dimensiuni, în faţa unor exigenţe crescute cărora serviciile de informaţii din România sunt convins că le vor face faţă... V.M.: Cooperarea SRI cu serviciile de informaţii din statele europene putem spune că decurge la fel de promiţător? Ar fi momentul să precizăm că lumea în care trăim – cu ameninţări precum terorism, criminalitate organizată, extremism – forţează practic SRI să se situeze într-o paradigmă ce depăşeşte limitele impuse de frontiere naţionale. Trăim într-o lume interdependentă, unde evenimentele – şi mai ales cele nefaste – ne afectează pe toţi, chiar dacă în proporţii diferite. Tocmai de aceea securitatea naţională nu mai poate fi privită din interiorul unui clopot de sticlă; singura manevră inteligentă pentru a preveni este colaborarea. Se pare că SRI a înţeles repede şi foarte bine acest lucru; ca urmare, şi relaţiile acestui serviciu cu instituţiile omoloage din UE sunt foarte bune. Din documentele la care avem acces am constatat că SRI cooperează cu servicii de informaţii din toate statele membre ale Uniunii, având parteneriate eficiente cu cele din Marea Britanie, Franţa şi Germania. Inclusiv în cadrul deplasărilor externe oficiale ale membrilor Comisiei am remarcat că SRI a ajuns să fie receptat ca partener de dialog egal, valoros şi de încredere. Serviciul este angrenat în multe proiecte comune, iar pe unele, în temeiul experienţei şi al competenţei, chiar le coordonează. Este, în fond, o confirmare a faptului că SRI a ajuns unde trebuie, că este o instituţie cu standarde profesionale ridicate.
AJUTOR PENTRU DNA ŞI DIICOT
Implicarea SRI în lupta anticorupţie
S.S.: În ultimul an am fost cu toţii martori la mai multe acţiuni ale instituţiilor abilitate de reţinere a unor funcţionari publici (recent chiar judecători) acuzaţi de acte de corupţie. Are vreun rol SRI în lupta împotriva corupţiei? Există un cadru normativ complex care obligă SRI să fie un participant activ în combaterea fenomenului corupţiei. În plan intern, aş aminti Legea nr.51/1991 care impune acestei instituţii să acţioneze pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor ce pot afecta starea de legalitate, echilibru şi stabilitate socială, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Totodată, în context comunitar, Strategia de securitate internă a UE statuează că pentru cetăţenii UE securitatea constituie una dintre priorităţile majore, fiind un factor esenţial în asigurarea unei calităţi ridicate a vieţii în societatea europeană, prin prevenirea şi combaterea unor ameninţări comune, atât interne cât şi externe. Printre acestea se regăseşte evident corupţia, ameninţare care aduce atingere fundamentelor sistemului democratic şi al statului de drept. Este adevărat, însă, că actualul cadru normativ în domeniu nu prevede atribuţii explicite de contracarare a corupţiei pentru instituţiile din sistemul de securitate naţională, şi asta mai ales din cauza elaborării şi adoptării acestuia într-o perioadă incipientă a democraţiei post-comuniste, în care fenomenul nu avea amploarea care să-i confere impact în planul securităţii naţionale. Din controalele realizate de Comisie şi din documentele puse la dispoziţie, am constatat, şi este îndreptăţit de altfel, că modul în care SRI abordează corupţia este din perspectiva riscului la adresa bunei guvernări, factor de subminare şi substituire a puterii legale, în măsura în care decizii strategice pot fi influenţate pentru promovarea intereselor de grup ori poate fi blocată înfăptuirea actului de justiţie. Ca atare, preocupările Serviciului se îndreptă spre semnalarea cazurilor de corupţie la nivel înalt, cu efecte asupra politicilor statului, acordând un sprijin consistent în scopul prevenirii accesului în funcţii publice a persoanelor corupte. În rapoartele de activitate ale SRI este reliefată contribuţia acestei instituţii la susţinerea activităţilor organelor de cercetare sau urmărire penală în lupta anticorupţie, o serie de informaţii concludente referitoare la comiterea unor infracţiuni care au fost obţinute de SRI fiind puse la dispoziţia acestora. Totodată, am constatat că printre tematicile abordate în documentele pe care acest serviciu le remite decidenţilor abilitaţi să dispună măsuri de prevenire şi contracarare se regăseşte şi fenomenul corupţiei.
V.M.: V-aţi format o imagine cu privire la cât de consistent este ajutorul pe care SRI îl oferă DNA şi DIICOT? Pot spune că în ultimii ani a crescut semnificativ numărul informărilor ce au fost adresate DNA şi DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Asta pe lângă sprijinul consistent de natură tehnică pe care SRI îl acordă la solicitarea celor două instituţii. Şi în baza sesizărilor SRI, DNA a trimis în instanţă un număr semnificativ de persoane, inclusiv înalţi funcţionari publici – (foşti) miniştri, secretari de stat –, magistraţi sau parlamentari.
ACTIVITATE
Ce face Comisia de supraveghere a SRI
S.S.: Azi, la peste două decenii de la revoluţia din decembrie 1989, în mentalul societăţii civile persistă, încă, o anumită "anxietate" în raport de caracterul secret al activităţii de informaţii, perceput adesea drept o ameninţare la adresa libertăţilor cetăţeneşti. Care sunt instrumentele pe care le are Comisia de control la dispoziţie pentru a veghea ca SRI să nu comită abuzuri? Ca în toate statele democratice, şi în România, activitatea serviciilor de informaţii este controlată de Parlament. În cazul SRI, acesta îşi exercită acest gen de prerogative prin intermediul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, înfiinţată în anul 1993, printr-o Hotărâre a Legislativului. Acest organism, constituit din reprezentanţi ai întregului spectru politic (de o manieră concordantă cu principiile democratice) urmăreşte, îndeaproape, respectarea dispoziţiilor legale privind organizarea şi activitatea Serviciului, examinează cazurile în care s-au semnalat încălcări ale acestora şi soluţionează sesizările (inclusiv solicitări punctuale ale cetăţenilor) referitoare la atingeri aduse drepturilor şi libertăţilor individuale. Comisia examinează minuţios rapoartele pe care directorul SRI le prezintă Parlamentului (asupra cărora întocmeşte un raport propriu, destinat birourilor permanente ale celor două Camere) şi exercită un control riguros asupra modului de utilizare a fondurilor financiare alocate Serviciului. În plus, Comisia dispune de un set redutabil de pârghii de control: poate solicita SRI rapoarte, informări şi explicaţii scrise, documente, date şi informaţii; are, totodată, dreptul de a audia persoane în legătură cu problemele supuse investigării, mergând până la acţiuni nemijlocite de control la sediul unităţilor SRI (inclusiv discuţii cu personalul acestora), după cum s-a şi întâmplat în cursul anului 2011, atât la structuri centrale, cât şi teritoriale.
V.M.: Este evident că acest organism dispune de suficiente pârghii pentru a exercita un control eficient - de legalitate, operaţional sau financiar - asupra Serviciului. Există, însă, limite în ceea ce priveşte accesul Comisiei la informaţiile privind activitatea SRI? Comisia nu poate avea acces la informaţii referitoare la operaţiunile aflate în desfăşurare sau alte activităţi operative pentru siguranţa naţională, precum şi la mijloacele şi metodele concrete utilizate, în măsura în care acestea nu contravin Constituţiei şi legilor în vigoare.
S.S.: Membrii Comisiei intră, deci, în contact cu informaţii cu caracter secret. Sunt aceştia, la rândul lor, supuşi unor proceduri de verificare? Membrii Comisiei care au calitatea de parlamentar sunt exceptaţi de la procedurile de verificare specifice, însă, ca orice persoană care desfăşoară o activitate ce presupune accesul la informaţii clasificate, semnează – similar ofiţerilor din componenţa Serviciului – un angajament scris de păstrare a secretului.
DEMONTARE
Acuze de poliţie politică la adresa SRI
V.M.: Una din principalele acuzaţii la adresa SRI este că ar fi folosit ca instrument de poliţie politică. Cum comentaţi aceste acuzaţii? Nu vreau să aveţi impresia că sunt vreun fel de avocat al SRI. Însă, repet, în întreaga mea activitate în cadrul Comisiei de control, nu au reieşit elemente care măcar să nască unele dubii în legătură cu implicarea acestei instituţii în ceea ce generic sunt cunoscute sub numele de "acte de poliţie politică". Vă asigur că membrii Comisiei urmăresc cu atenţie respectarea de către SRI a legislaţiei în baza căreia funcţionează, care, de altfel, îi interzice expres desfăşurarea unor asemenea activităţi (articolul 4 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României). Cu toate acestea, dat fiind specificul activităţii, SRI nu poate demonta astfel de convingeri şi acuzaţii, adesea neîntemeiate pe fapte concrete ci pe percepţii generate de persoane interesate. Este simptomatic faptul că acuzaţiile de poliţie politică provin fie de la persoane care au probleme cu legea, în contextul unor procese penale, fie de la persoane care se străduiesc să îşi crească sau menţină un anumit profil mediatic, în lipsa altor subiecte. Se aduce în discuţie destul de des problema interceptărilor telefonice ilegale. Este un bun prilej de a reitera preocuparea permanentă a Comisiei de a verifica legalitatea interceptărilor de comunicaţii. Am constatat că SRI acţionează în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare, actele de autorizare fiind emise de judecători anume desemnaţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe lângă această dublă autorizare independentă, activităţile derulate sunt supuse unui proces riguros şi complex de auditare internă, prin procedee tehnice specifice.