Chestorul-şef Marian Tutilescu spune că aderarea ţării noastre la Spaţiul Schengen depinde de raportul MCV din decembrie
Aderarea la Spaţiul Schengen rămâne un deziderat pe care România trebuie să îl mai aştepte, cel puţin până în martie 2013. Ce şanse avem în contextul politic actual şi care sunt motivele de îngrijorare a statelor care se opun aderării noastre, puteţi afla din interviul acordat EVZ de responsabilul Schengen din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), chestorul şef de poliţie Marian Tutilescu. Criza politică din vară şi circul din Parlamentul European, suprapuse celorlalţi factori, ar putea determina alocarea de bani mai puţini României.
Evenimentul zilei: România îndeplineşte condiţiile de aderare?
Marian Tutilescu: România îndeplineşte pentru că a fost supusă unui proces de evaluare iar în iunie, la Consiliul JAI, toate statele membre au votat în unanimitate decizia privind îndeplinirea condiţiilor de aderare de către România şi Bulgaria. Această decizie conţine concluzii ale rapoartelor de evaluare pe cele şapte domenii şi una generală.
Au existat şi probleme de neîncredere?
A fost mai degrabă o chestiune subiectivă generată de necunoaşterea unor măsuri pe care noi le-am luat şi, în acelaşi timp, o neîncredere în capacitatea autorităţilor de aplicare a legii în a opera aceste sisteme. Şi am să vă spun poziţia Olandei: nu avem încredere că din cauza corupţiei baza de informaţii Schengen va fi protejată corespunzător. Am chemat experţi olandezi şi nu numai.
De altfel, noi am fost supuşi unui proces de evaluare şi o astfel de afirmaţie nu trebuia făcută. În cadrul procesului de evaluare pe sistemul de informare Schengen, în decembrie 2010 a fost făcută o asemenea situaţie şi am ieşit ok. Am chemat experţi, am chemat Ambasada Olandei care a văzut cum sunt protejate aceste informaţii.
A mai existat o afirmaţie: aveţi sisteme de informaţii mai performante ca ale noastre, dar cei care le operează sunt corupţi. Noi am demonstrat că există, într-adevăr, nişte cazuri de corupţie, nu puţine, din păcate. Dar aceste cazuri au vizat îndeosebi o problemă care ne interesează pe noi, mai degrabă, decât pe cei din statele membre UE, şi anume contrabanda. Care afectează bugetul naţional, mai puţin este interesată Olanda de contrabanda din România.
Sigur că se poate face un paralelism între posibilitatea de penetrare a frontierelor de contrabandişti. Pe ei îi interesează ca frontierele să nu fie penetrate de migranţii ilegali. Îi interesează protecţia împotriva migraţiei ilegale. Iar din informaţiile care le-am avut noi a fost un singur caz de corupţie, de implicare într-un trafic de persoane peste frontieră.
Aţi convins?
Mai mult decât atât, le-am cerut ţărilor care, în acel moment, în 2011, se opuneau intrării noastre în Schengen să trimită experţi pe toate zonele noastre de frontieră, să vadă cum lucrează autorităţile române. Iniţial, a răspuns doar Franţa. Au stat şase luni anul trecut pe frontierele maritime, la Constanţa, pe cele terestre şi la Otopeni. Experţii francezi s-au convins şi au făcut rapoarte. Au făcut şi recomandări pe care le-am luat în calcul. În sfârşit, anul acesta, în baza unei rezoluţii a Consiliului Europei, Olanda a trimis şi ea experţi în cadrul unei misiuni FRONTEX. Experţii olandezi au făcut rapoarte extrem de pozitive. Din păcate, decizia nu este a experţilor, ci e una politică. Noi aveam semnale foarte clare. Rapoartele experţilor mergeau la politicieni şi acolo nu contau rapoartele lor, contau mesajele politice. Pentru că acolo se făcea conexiunea cu progresele pe justiţie, cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare.
Olanda, prin modul în care s-a opus aderării noastre la Spaţiul Schengen, a legat această chestiune de raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie. Este o falsă problemă conexarea celor două dosare: MCV şi Schengen?
Nu există temei juridic pentru acest lucru. Oficialii europeni au spus clar că nu există temei juridic pentru conexarea celor două dosare.
Schimbările politice din Olanda ar putea fi în beneficiul nostru, al integrării în Spaţiul Schengen?
Într-adevăr, în raportul pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, din vară, care a fost un raport de etapă, de cinci ani de când a fost introdus acest mecanism, a apărut un capitol pentru România, primul capitol, şi anume respectarea statului de drept şi independenţa justiţiei. Acest capitol cuprinde zece recomandări punctuale care, în totalitate, sunt preluate din cele 12 care au fost iniţial formulate de Comisia Europeană, după criza politică din această vară. Pentru că unele dintre ele se rezolvaseră deja.
Ca urmare, chiar dacă celelalte condiţionalităţi din Raportul pe Justiţie au fost preponderent pozitive - s-a evidenţiat clar un progres în reforma sistemului judiciar, în combaterea corupţiei, în funcţionalitatea instituţiilor cu competenţă în acest domeniu -, din cauza acestui capitol şi a faptului că în finalul raportului s-a stabilit că trebuie să fie un raport intermediar doar pentru România, doar acest capitol va fi evaluat în decembrie. Cel puţin două state membre au exprimat, în cadrul Consiliului Reprezentanţilor de la Bruxelles, ideea că nu vor da un vot pozitiv pentru aderarea României şi Bulgariei până nu vor vedea acest raport intermediar. Şi anume până nu se vor convinge că sunt respectate cerinţele Uniunii: respectarea statului de drept şi independenţa justiţiei.
E vorba despre Olanda şi Germania?
Exact! Rezultatele alegerilor recente din Olanda denotă faptul că au câştigat câteva partide tradiţionale, dar care sunt partide cu o abordare pro-europeană, ceea ce e în favoarea demersului nostru. Ştiţi bine că problema anterioară - opoziţia guvernului olandez - a fost generată în principal de poziţia unui partid de extremă dreaptă care susţinea în Parlament formaţiunile aflate la guvernare. Liderul PVV Geert Wilders avea nişte principii anti-europene clar. Lozinca lui de campanie a fost <<Bruxelles-ul e al lor, Haga e a noastră>> .
Clar ei vroiau să iasă din Uniunea Europeană, să iasă din zona euro, să-şi conserve teritoriul şi să rămână o enclavă. Extremişti . N-au avut succes. La alegerile recente au mai pierdut din mandate. Dar, din păcate în peisajul politic occidental, partidele extremiste au câştigat adepţi pentru că migraţia ilegală a generat frustrări ale cetăţenilor acelor state şi anume: unele probleme securitare, referitoare la ordinea publică, creşterea criminalităţii comise de migranţi, a generat reducerea locurilor de muncă, din cauza salariilor diferenţiate, mulţi angajatori preferau un migrant pe care îl plăteau mai puţin şi care accepta orice.
Eventual la negru?
Eventual la negru, ca să nu mai spun de presiunile pe care le-au creat asupra sistemului de azil. Suedia are nişte prevederi în legislaţia proprie care pur şi simplu... de aceea se duc foarte mulţi romi, şi sunt din Serbia care se duc acolo, pentru că la alocaţiile de suport pe care le primesc acolo, nici nu trebuie să muncească, nu trebuie să facă absolut nimic, primesc nişte bani pe care dacă ar munci nu i-ar avea. De aceea acum se lucrează la elaborarea unui sistem european comun de azil, ca să elimine aceste diferenţe şi să stopeze exodul către anumite zone.
În acelaţi timp această problemă creată de migraţie a generat şi reacţii ale populaţiei cu ocazia alegerilor, aşa partidele extremiste au câştigat foarte mult în sondaje şi cu ocazia alegerilor. Aşa s-a întâmplat în Finlanda cu Partidul Adevăraţilor Finlandezi, care n-a fost cooptat în coaliţia de la guvernare, PVV-ul din Olanda, se încearcă tot felul de soluţii pentru a exclude cooptarea lui la guvernare. Dar Olanda, poziţia ei a fost generată de pactul pe care PVV l-a făcut cu coaliţia aflată la guvernare. Una dintre condiţii a fost aceea ca România şi Bulgaria să nu fie primite în Spaţiul Schengen până când nu vor face progrese substanţiale. Ei, este foarte relativă cuantificarea, evaluarea, ce înseamnă substanţiale? A dat loc la interpretări foarte subiective.
Ce e de făcut în momentul de faţă?
Sper din tot sufletul ca raportul din decembrie să fie unul pozitiv. Noi vom relua deîndată consultările cu statele cu sensibilităţi, şi mă refer aici la Germania. Noi am avut o relaţie foarte bună cu Germania, am avut consultări la nivel tehnic, frecvente, cu omologul meu din Germania. Dar va trebui să reluăm contactele şi noi, şi diplomaţia românească, în aşa fel încât să ne atingem acest obiectiv. Şi un lucru la fel de important e schimbarea imaginii României, care în ultimul timp a fost afectată.
Şi din ce în ce mai izolată. Parcă trăim un paradox: sperăm că vor intra la guvernare numai partide pro-europene, ce ar putea aduce vot favorabil, dar ce facem că, între timp, imaginea României a scăzut dramatic, numărul ţărilor care se opun a crescut. Ba chiar şi şeful statului lituanian ne-a criticat. Cum facem? Suntem aşa într-un contratimp... Dacă nu iese bine raportul din decembrie, ce se poate întâmpla?
Nu putem discuta încă despre aderarea la Spaţiul Schengen, dacă nu iese bine raportul din decembrie.
Aveaţi un Consiliu Afaceri Interne pe data de 19 septembrie care nu s-a mai întrunit, ordinea de zi s-a reportat pentru Consiliul din 25 octombrie. Ce speraţi să se întâmple?
Nu sunt optimist. Pentru că problema cam în felul acesta se pune: tu intri în această zonă, dar trebuie să asiguri securitate şi pentru cetăţenii mei şi eu trebuie să am încredere că eşti capabil. Ca să creştem gradul de încredere pentru Olanda? Am solicitat partenerilor nişte experţi în aşa numite vizite de monitorizare, am derulat aceste misiuni, vor avea o continuitate din partea FRONTEX şi vom prezenta acele "măsuri de urmare" la Consiliul European, şi concluziile acestora, care sunt pozitive, dar asta nu înseamnă că se va lua o decizie. Admiţând că s-ar lua o decizie atunci, nu poate fi pusă în practică imediat. Ridicarea controalelor se poate face în ultima duminică când se schimbă ora. Consiliul e pe 25 octombrie. Dar oricum, ca să fie operaţională, decizia trebuie publicată în jurnal, trebuie notificată IATA. E de durată.
Deci e clar că nu intrăm în Schengen anul acesta!
Clar. Nici nu este posibil. Şi dacă s-ar lua o decizie pozitivă, ceea ce nu se va întâmpla! O dată, cu ora, şi o dată, cu raportul intermediar din decembrie, pe care noi îl avem în plus, faţă de Bulgaria.
Dar anul viitor, când s-ar putea întâmpla, cel mai devreme?
În martie, cu prima etapă: frontierele marime şi aeriene. Vă spun şi de ce? E vorba de primul Consiliu la care s-ar putea discuta. Preşedinţia irlandeză e favorabilă demersului nostru, dar primul Consiliu, din ianuarie, e informal, nu se iau decizii. În februarie nu e Consiliu, de regulă sunt la două luni, deci următorul Consiliu e în martie, pe 5-6. Atunci se poate lua o decizie, se poate notifica IATA(n.r. - Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni). Publicarea în Jurnalul UE durează două trei zile. În funcţie de evoluţia pachetului de măsuri privind Guvernanţa Schengen, de aprobare a acestuia, putem începe negocierile pentru frontierele terestre, pentru care mi-e greu să precizez un orizont de timp. Depindem de prea mulţi factori şi mi-e greu în momentul de faţă.
Până la urmă, tehnic suntem ok, decizia finală va fi tot de natură politică.
Absolut, decizia trebuie să aparţină tuturor statelor membre, or decizia unui stat e politică, de aceea apar conexiuni cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare, pentru că într-o decizie politică un stat membru are în vedere acele criterii de încredere.
Interviul se continuă în pagina următoare >>