"Zeiţa de la Montreal" este convinsă că echipa noastră va termina concursul după cea a Americii.
În urmă cu aproape 36 de ani, o fetiţă de 14 ani din România dădea peste cap pronosticurile specialiştilor care susţineau că perfecţiunea în gimnastică nu poate fi atinsă. La Jocurile Olimpice de la Montreal (1976), Nadia Comăneci a fost perfectă de şapte ori, primind tot atâtea note de 10. Fosta gimnastă a inaugurat aseară, pe Calea Griviţei din Bucureşti, Centrul MiniMe, unde copiii vor afla care sunt beneficiile sportului. Nadia ne-a acordat, ieri, un interviu. EVZ: Pe ce se bazează activitatea fundaţiei tale? Nadia Comăneci: Activitatea este axată pe copii. Este foarte important să ajutăm dezvoltarea şi educarea copiilor de la o vârstă fragedă. Ne-am gândit să folosim sportul ca bază pentru această fundaţie. Copiii vor socializa şi vor face o gimnastică foarte uşoară. Vor învăţa să iubească sportul. La Clubul MiniMe vom crea programe care vor combina mişcarea cu multă distracţie, pentru ca ei să revină la club. În Statele Unite, am văzut că acei copii care fac sport devin mai atenţi la grădiniţă, la şcoală. De asemenea, vom oferi cursuri de dezvoltare personală şi de cultură generală. Cum i-ai convinge pe părinţi să-şi dea copiii la un sport? Părinţii să se gândească la faptul că sportul îi poate salva pe copii de obezitate, diabet şi boli de inimă. Ce loc va ocupa echipa României la Jocurile Olimpice de la Londra? Am fost la Izvorani şi am văzut un antrenament foarte intens. Fetele erau foarte motivate. Se vede că vor un rezultat bun. Statele Unite nu au însă cu cine să concureze. Pot să piardă aurul doar dacă gimnastele lor cad toate de pe aparate! Pentru celelalte medalii se bat trei ţări, Rusia, China şi România. Dacă vom urca mai mult de locul trei, va fi fenomenal. Sportivii români muncesc mai mult Care este principala problemă a gimnasticii româneşti? În România, avem, în total, în jur de 100 de gimnaste. Ei bine, în Statele Unite sunt 4 milioane de copii care fac gimnastică. În România, cred că sunt vreo cinci-şase cluburi de gimnastică. În State, sunt 2.500 de cluburi. Sportul în România a rămas pe loc. Există o mare distanţă între noi şi ceilalţi. Totuşi, românii concureazăde la egal la egal cu marile puteri. Sportivii români au talent, au dorinţa de a reuşi, muncesc mult. Când noi am intrat acum 30 de ani pe piaţă şi toată lumea se întreba cine suntem, secretul a fost unul singur: am muncit mai mult ca ei. Era mai bine tratat sportul în epoca comunistă? Cred că seriozitatea era mai mare pentru acest domeniu. Trebuie să facem ceva să promovăm sportul în general. Trebuie să trezim ambiţia copiilor. Sportul oferă posibilităţi enorme de afirmare. Pe vremea mea, nu deveneai o celebritate pentru că erai campion olimpic. Acum, un campion olimpic este extrem de apreciat. Ce i-ar putea motiva pe cei responsabili să investească mai mult în sport? Mă gândesc la mândria pe care o aveau românii când noi câştigam medalii după medalii la Jocurile Olimpice, la Mondiale. Lumea s-a obişnuit cu aceste trofee. Când n-au mai venit, toţi s-au întrebat: "Ce s-a întâmplat?". S-au ridicat multe ţări în gimnastică. La noi nu mai sunt antrenori. În România nu sunt plătiţi ca să rămână aici. Aşa că preferă să plece. S-a resimţit criza la sala de gimnastică pe care tu şi Bart o aveţi în Oklahoma? Sala merge foarte bine. Avem în jur de 1.200 de copii şi nu mai facem publicitate, fiindcă nu mai avem loc pentru alţii. Avem programe diverse, inclusiv pentru copii cu dizabilităţi. Avem şi o competiţie, Nadia&Bart Health and Sport Festival, unde sunt prezente mai multe sporturi, copiii având posibilitatea să-şi aleagă ce le place. Ai rămas în atenţia publicului, deşi nu mai concurezi. (Râde) Eu încă nu m-am retras. O medalie de aur nu este suficientă pentru a spune o poveste. Trebuie să revoluţionezi pentru ca lumea să-şi aducă aminte. După JO de la Montreal, jurnalistul Frank Deford a scris că dacă aş fi obţinut 9,999 nu cream fenomenul creat cu acel 10. Nimeni nu credea că această notă ar fi posibilă. Şi totul s-a schimbat.
"Micul Ninja" Deşi are numeroase angajamente, Nadia încearcă mereu să-şi scurteze deplasările, pentru a fi alături de Dylan, fiul ei în vârstă de 6 ani. "Copilul meu s-a născut practic în sala de gimnastică. Pentru el, sala de gimnastică este un loc de joacă. Dylan face o oră şi jumătate de gimnastică pe săptămână şi de două ori pe săptămână face arte marţiale, fiindcă doreşte să devină Ninja", a declarat fosta gimnastă. Nadia a recunoscut că îi este foarte greu să stea departe de copil. "Tot timpul încerc să fac într-aşa fel încât deplasările să fie cât mai scurte. Dylan stă mereu cu noi la birou. Este implicat în tot ceea ce facem. Ne ajută mereu", a complet tripla campioană olimpică din 1976.
7 note de 10 a primit Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal (Canada), competiţie disputată în 1976
"La Jocurile Olimpice de la Londra, echipa de gimnastică a României nu are şanse la medalia de aur decât dacă americancele vor capota în bloc." Nadia Comăneci
CARTE DE VIZITĂ NADIA COMĂNECI, fostă gimnastă
- 1975-1980 - 5 titluri olimpice, 2 mondiale şi 9 europene;
- 1996 - s-a căsătorit cu fostul gimnast Bart Connor;
- 2000 - prima sportivă care a vorbit la Naţiunile Unite;
- Singura persoană care a primit de două ori Ordinul Olimpic din partea Comitetului Internaţional Olimpic.
CITIȚI ȘI:
- COLORĂM ROMÂNIA. Nadia Comăneci: „Avem tendința să copiem generațiile trecute”
- Nadia Comăneci despre moartea tatălui său: „Este un moment deosebit de greu”
- Urmează staţia Nadia Comăneci!
- Nadia, "de la om la erou"