Actriţa italiană a vorbit pentru EVZ despre noul film "Un été brûlant", în care apare complet goală, despre imaginea de sex simbol, dar şi despre plăceri simple: vacanţa la plajă alături de copiii săi.
Canicula este în floare pe Lido, dar Monica Bellucci nu pare s-o simtă. A apărut la interviuri îmbrăcată din cap până în picioare - cizme negre cu toc, pantaloni negri de stofă, vestă la fel şi cămaşă albă mulată; aceasta din urmă este deschisă la patru nasturi, ca măcar decolteul soţiei lui Vincent Cassel să aibă parte de aer proaspăt.
Actriţa se află la Mostră pentru a promova lungmetrajul lui Philippe Garrel, "Un été brûlant", în care joacă rolul unei actriţe şi pe acela de soţie a pictorului Frederic, personajul interpretat de Louis Garrel, fiul regizorului. Cum lungmetrajul începe cu o secvenţă în care Bellucci apare goală puşcă, Mon i c a Bellucci a vorbit pentru EVZ şi despre motiv u l pentru care scenele decoltate nu o intimidează deloc.
Nuditate poetică, romantică şi elegantă
EVZ: Ce v-a atras la acest lungmetraj şi cum aţi filmat prima scenă?
Monica Bellucci: Voiam să lucrez cu Philippe Garrel, un autor de marcă, un regizor aparte, care face doar ceea ce vrea cu adevărat să facă. E genul de tip "take or leave it!". Când faci un film cu el, va stârni polemici, pentru că el trăieşte în propriul lui univers special, ceea ce m-a şi atras la el şi ceea ce îl face atât de special. Povestea şi personajul m-au intrigat. Personajul meu, Angele, e o femeie care vrea să fie mereu în centrul atenţiei şi adorată de acum şi până la sfârşitul lumii, cam ca un copil.
Poate de asta personajul e o actriţă. Povestea este aceea a unei confruntări a două cupluri; eu şi Louis jucăm unul, compus dintr-un pictor faimos şi o actriţă care va deveni celebră. Cu toate că avem tot ceea ce ne putem dori, ne lipseşte abilitatea de a iubi. În cazul celuilalt cuplu, dragostea care îi uneşte este singura avere pe care o au şi ea se materializează când au un copil. Pe scurt, este un film despre relaţii.
Cât despre scena de nuditate, mie mi se pare foarte poetică, romantică şi elegantă. Asta şi pentru că Philippe Garrel este un regizor care tinde să-şi protejeze actorii, are multă grijă de ei. De fapt, m-am simţit protejată şi am consimţit din prima să includem această scenă în lungmetraj. A mai fost ceva - eu născusesem cu patru luni înainte ca noi să filmăm scena respectivă. Aşa că mă găseam într-un moment al vieţii mele în care femininitatea mea era fragilă.
Am spus da din respect faţă de filmele realizate de acel regizor, pentru că m-am simţit protejată şi pentru că era vorba de un anume gen de nuditate. Foarte feminină, foarte "crudă", aproape anti-fashion.
Se apropia mai mult de nuditatea antică decât de cea pe care o vezi în revistele din ziua de azi. Tocmai, dacă e să faci o scenă decoltată la atât de puţin timp după naştere, nici nu te mai gândeşti la tine ca la o persoană ci mai degrabă te conceptualizezi în termeni de personaj.
"În viaţa reală eram o mamă care-şi alăpta copilul, iar în film, o femeie care schimbă bărbaţii ca pe şosete. "
MONICA BELLUCCI, actriţă
SFATURI AMOROASE
Imprevizibilul, secretul unei relaţii de succes
Rugată să vorbească despre secretul relaţiei lungi cu actorul Vincent Cassel, Monica Bellucci a răspuns că ar fi foarte fericită dacă ar exista o regulă de funcţionare a unui cuplu.
"Cred că poţi organiza obiecte de pe o masă, dar nu o relaţie. O relaţie e ceva ce nu poate fi programat, care trece prin multe lucruri imprevizibile. E acolo sau nu e acolo. Deci e vorba de energia dintre doi oameni. Şi pot apărea schimbări. Câteodată ce e bun azi nu mai e bun mâine şi atunci trebuie să te ocupi de asta", a vorbit actriţa despre caracterul schimbător al unei relaţii.
Monica Bellucci urmează să joace într-o nouă peliculă alături de soţul ei, ceea ce va face ca viaţa lor personală să se împletească cu cea profesională. "Acţiunea se va petrece în Rio, iar filmările vor avea loc în perioada decembrie-martie, îi vom aduce şi pe copii cu noi, deci vom avea timp să stăm împreună o vreme. Va fi ceva cu momente ironice, dar şi melancolice", spune actriţa.
Italianca a lucrat întâi ca model şi abia apoi s-a lansat într-o carieră de actriţă pe care, după cum spune ea, şi-o dorea încă din copilărie. Ea mărturiseşte că a avut parte de mult noroc
Bellucci face distincţia dintre actriţă de Hollywood şi actriţă europeană. Ea explică de ce nu a lucrat mai mult la Los Angeles.
Ce vă trecea prin minte când aţi decis să deveniţi actriţă?
Viaţa este construită din mari schimbări, iar să fac filme era visul meu de când eram copil. Vin dintr-un loc în care filmele erau o lume atât de depărtată de a mea, aşa că am trecut prin modă şi am ajuns la filme.
Cum a fost trecerea de la modelling la actorie?
Am fost foarte norocoasă, pentru că există modele care fac un singur film şi apoi dispar. Am fost norocoasă pentru că am putut face filme cu mari regizori şi, chiar dacă sunt italiancă, am făcut filme franţuzeşti, americane, filme foarte speciale. Cred că ţine mult de noroc. Desigur că munceşti pentru rezultate, dar există oameni care investesc multă energie într-o carieră, dar nu li se întâmplă nimic bun.
De ce nu aţi lucrat mai mult la Hollywood?
Îmi place să fac filme acolo, să merg din când în când, însă nu mam decis niciodată să plec spre America, să locuiesc acolo şi să fac parte din Hollywood. Eu sunt europeancă. Îmi place să locuiesc în Paris, în Roma şi în Londra.
"Un été brûlant" spune că sexul şi dragostea îi pot lega pe oameni, dar îi pot şi despărţi.
Mai există şi pasiunea. Şi pasiunea e câteodată prea puternică, periculoasă. Dragostea poate deveni ceva care să te distrugă, într-un fel. Îmi place modul în care regizorul descrie pasiunea. Între mine şi el - un personaj foarte pudic - există momente foarte puternice, dar, în acelaşi timp, nu există scene de dragoste, sex, nici măcar un sărut. Chiar dacă există emoţii puternice şi pasiune între ei. Aşa că a fost o abordare puternică a regizorului.
Ce se întâmplă cu o actriţă pe drumul către celebritate?
Personajul meu are certitudinea că va deveni o actriţă faimoasă şi asta se întâmplă. Dar, când ajunge la statutul de celebritate, devine şi foarte agresivă şi grosolană, se schimbă radical. Garrel a vrut să se joace pe tema acestei confuzii pe care o trăiesc actorii, între ce sunt şi ce reprezintă.
Uneori, în breasla noastră, există această confuzie periculoasă, pentru că faci filme, dar şi covor roşu, şedinţe foto, promovezi filmul, apari în reclame, aşa că imaginea ta circulă. Iar oamenii pot gândi de toate despre tine. Şi confuzia apare când nu există detaşare între tine şi imaginea ta.
Sexualitatea ca instrument Cum aţi gestionat "posibilitatea" acestei confuzii?
Oh, la mine lucrurile sunt deocamdată foarte clare. Ştiu ce sunt. Nu ştiu exact ce reprezint. Fiecare poate avea propria părere, asta nu e treaba mea. Fac ceea ce vreau să fac, am libertatea de a-mi face propriile alegeri. Poţi să îi asculţi pe toţi, dar, până la urmă tot tu decizi. De asta am făcut şi acest film, şi "Ireversibil".
Vi s-a întâmplat ca imaginea dumneavoastră de sex simbol să vă împiedice să obţineţi un rol?
Nu, dimpotrivă, "Ireversibil" este un film - cult, "Malena", unul foarte frumos. În multe din filmele mele sunt goală puşcă sau am scene decoltate. Dar corpul unui actor este un instrument. Îl foloseşti în orice fel vrei atât timp cât serveşte cumva povestea pe care trebuie să o spui. Corpul din film nu mai există acum. Tocmai am avut un copil, sunt o femeie cu totul diferită şi trupul meu nu mai arată la fel.
Faptul că aţi devenit mamă vă influenţează în alegerea rolurilor?
Nu. Îmi place să fiu mamă, dar ca actriţă îmi place să am libertatea de a-mi asuma riscuri. Pot să fac şi filme pentru copiii mei, ca "Ucenicul vrăjitor", dar nu doar asta. Ce îmi place mie este să fac şi superproducţii cu bugete mari, şi filme de artă, dificile. Viaţa mea s-a schimbat de când sunt mamă în sensul că mă simt mai puternică, mai "completă".
Nu e o experienţă pe care aş recomanda- o tuturor, avem prieteni care nu au copii şi le e foarte bine aşa, dar eu una chiar aveam nevoie să devin mamă. Nu mi s-a părut vreo experienţă dificilă. Copiii mei merg unde mă duc eu. Când lucram la "Un été brûlant", alăptam cu orele pe platoul de filmare. Era interesant, pentru că în viaţa reală eram o mamă care-şi alăpta copilul, iar în film, o femeie care schimbă bărbaţii ca pe şosete. Cred că e sănătos să trăieşti două situaţii opuse, una din viaţă şi una din actorie.
<iframe width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/Zlap_-DyzU4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>