Urmarit la 80 de ani pentru crimele si torturile comise cand era seful anchetatorilor din Securitate, colonelul (r) Gheorghe Enoiu neaga senin acuzele aduse. Fostul tortionar se crede "ingerul pazitor" al detinutilor politici din anii '50 - '70.
Anul acesta va implini 80 de ani si are o pensie de 23 de milioane de lei vechi. Iarna si toamna locuieste cu sotia intr-un apartament din Bucuresti, aproape de guvern, iar vara isi muta resedinta la tara, in satul natal, Manicesti, din Arges.
Ii plac linistea, plimbarile, natura si aerul curat. Uneori urca chiar si la volan si pleaca in vizita la prietenul Plesita, fostul sef al spionajului extern. Insa trecutul inca il mai bantuie pe Gheorghe Enoiu, colonel (r) de Securitate, fostul zbir de la Directia Anchete.
Recent, pe numele sau a fost inaintata o plangere penala, pentru cruzimea de care dadea dovada in anii ‘50-’70 impotriva detinutilor politici. Izolarea si infometarea, bataia la talpi si pe capre, bataia la testicule, bataia cu sacul de nisip, manejul si cuierul sunt cateva dintre metodele de tortura de care este acuzat.
„Eu n-am savarsit o crima”
EVZ: CNSAS a decis ca ati facut politie politica, iar IICCR a cerut judecarea dumneavoastra pentru crima cu cruzime. Gheorghe Enoiu: Nu doar noi (securistii - n.r.) am facut politie politica, toate veneau de la Partid. Bun, dar sunteti acuzat de crime si tortura. Sa le stabileasca. Eu n-am savarsit o crima.
Arestarile studentesti din anii ‘56-’57? Unde erati atunci? Eram sef de serviciu in Directia Anchete. Aveau dosare informative, pentru ca incepusera sa se organizeze. Practic, in 1956 s-au rasculat contra limbii ruse, profitand de situatia din Ungaria. Au inceput-o cei de la Timisoara. Seful Directiei Anchete si majoritatea anchetatorilor din Directie au plecat acolo, pentru ca se facusera arestari.
Ati mers si dumneavoastra?Nu, am ramas la Bucuresti.
„Ii aduceau cu oasele faramate”
Ce tangente ati avut cu arestatii? Domnule, ni se aduceau dosarele si trebuia sa vedem daca sunt sau nu vinovati. Despre fiecare existau note de la serviciile de informatii.
Erau multi?Vaai de mine! Foarte multi. Imi amintesc ca ii aduceau cu oasele gata faramate, gata batuti. Erau anchetati intai aici, in Bucuresti, si ni-i aduceau apoi noua. Ii cercetam pe bazele materialelor venite de la Directia I, de la Securitatea Capitalei.
Ii tineau in aresturile Ministerului de Interne si in cel de la Rahova, am cerut sa li se emita mandate pentru ca nu aveau nici asa ceva. Era unul, Pohontu, care le-a semnat pe toate in alb.
Asa, la gramada? Venea procurorul si le completa ulterior.
Cati oameni a anchetat colectivul dumneavoastra? Cateva zeci. Dom’le, facusera manifestatii.
Erau vinovati? In sensul legilor de atunci, da, pentru uneltire impotriva ordinii sociale.
Cat era pedeapsa? De la 15 ani.
„Personal, nu bateam”
Cum decurgea un interogatoriu? Dosarele ajungeau la seful de Serviciu, care le repartiza anchetatorilor. Fiecare avea dosarul si stia pentru fiecare detinut ce are de stabilit. Avea planuri, pe zile, pe saptamani. Cand veneau la noi, arestatii erau deja cu lucrurile stabilite, cu declaratii date acolo.
Nu v-ati intrebat niciodata daca declaratiile acelea au fost luate sub tortura? Imi amintesc de una, Barna Gloria, o femeie frumoasa, studenta din Arad. Cand a venit la noi era batuta tare de tot. Chiar am facut reclamatie la ministru.
Ati lovit vreodata un anchetat? La ancheta nu am batut, dom’le, ca de batut eu, personal, nu bateam. Daca era, era unu’ acolo care batea, un oarecare Branzaru.
Subordonat de-al dumneavoastra? Cand am venit eu sef de Directie era acolo.
A batut si cand i-ati fost sef direct? (Nu raspunde)
Batea de placere sau la ordin? Da’ nu se batea nimic, domnule. Eu nu am dat o palma. Daca s-a batut cineva, poate sa fi batut anchetatorii, nu cunosc. Erau multi, erau 88 in subordinea mea. Eu stateam si ascultam.
Pensie de 800 de euro
Ce anume?Aveam informatori in celule, dintre detinuti. Ma duceam pe acolo sa vad ce spun ei.
Si ce spuneau, in general? Dom’le, acolo jos spuneau si adevarul. Spuneau ce au facut. Si atunci luam materialul asta informativ, care era foarte bun, si ii spuneam detinutului: „Maa, uite ce ai facut in data cutare, ca uite ce spune ala!”. Si recunosteau.
Ce pensie aveti acum? Cam 2.300, dar ar fi mai mare daca nu mi-ar lua impozit 400 de lei.
CAZUL „GOMA”
„Nu l-am vazut in viata mea”
Paul Goma sustine ca l-ati casapit in bataie. Nu, nu-i adevarat.
L-ati cunoscut? Niciodata si nici nu l-am vazut, si am o memorie prodigioasa. Nu l-am vazut in viata mea.
Studentul Stefan Negrea va este cunoscut? Nu.
Sunteti acuzat ca l-ati batut cu pumnii in cap pana cand a innebunit. Nu-l stiu... Am aflat ulterior de Paul Goma ca a trecut pe la Directia Anchete.
Dar cum ati aflat? Era asa de cunoscut Paul Goma? Nu, domnule. Ulterior, Goma a inceput sa urle tare si am vazut odata un material cu el, cum ca s-a casatorit cu o fata a lu’ unu’ de la Tribunalul Bucuresti. Goma e un tip foarte vulcanic, dupa cate am vazut eu prin cartile lui. Cartea in care scrie despre mine e o minciuna de la cap pana la sfarsit. Dar de ce credeti ca va pomeneste exact pe dumneavoastra? Domnule, eu eram foarte cunoscut. Eu am devenit o persoana publica mai ales in ‘64. Atunci, unul nu a iesit din puscarie fara sa aiba rezolutia mea pe fisa lui.
Nu a fost meritul dumneavoastra. Detinutii politici au fost eliberati printr-un decret. Eu am fost la Dej, cand eram subdirector. Ne-a intrebat: „Ba, care-i situatia lu’ astia?”. Si i-am zis: „Domnule, foarte multi sunt batrani si sunt un balast pentru stat. Trebuie foarte multe medicamente pentru ei. Si-apoi, ne si incarcam cu o situatie, ca astia vor muri in puscarie”. Si a zis Dej ca poate o sa ne gandim.
Chiar le cumparati medicamente? Parca nici nu erau vazuti de doctor...Bineinteles. Si la Aiud s-au facut niste operatii de cancer esofagian care au reusit.
Sef la arestul lui Coposu
Totusi, fostii detinuti politici isi amintesc doar de mizerie si batai. Domnule, regulamentul inchisorilor era ca sa fie hraniti cu subproduse, cu intestine, picioare. In fiecare an faceam raport la ministru sa-mi dea pentru hrana detinutilor o suma de bani ca sa nu le mai dam subproduse, ci carne.
Care aresturi le coordonati atunci? Unul sub Comitetul Central (CC), unul in Plevnei si unul in Uranus.
La CC a fost incarcerat si Coposu. Eu i-am dat drumul. Stiu ca i-am adus si dosarul. Eu ii cunosteam mai pe toti din dosare.
Tandem
Enoiu si Plesita - „eroii” represiunii comuniste
Gheorghe Enoiu, fostul tartor al Directiei Anchete, nu se plange insa de singuratate cand vine la Manicesti. La numai cativa kilometri de sat, in Curtea de Arges, locuieste insusi Nicolae Plesita, fostul sef al spionajului extern, implicat in reprimarea violenta a disidentilor din afara Romaniei.
In ce relatii sunteti cu generalul Plesita? Ma vad des cu el. Ne stim de cand el era plutonier si eu sublocotenent. Era plutonier la raionul Costesti. Dom’le, lui i-a ars casa de la fulger, mie mi-a rupt furtuna pomul din curte. I-au ramas crama si bucataria de vara. Are o vie frumoasa acolo, dar sta singur. E o profesoara care il mai ingrijeste.
A fost Plesita un bataus? Dom’le, nu stiu. Pe Goma l-a batut, o spune si el. Eu l-am cercetat odata pe cand era subdirector la Pitesti, pentru bataie.
Era sau nu vinovat?Era cam vinovat.
CAMARAZI
Prieten cu calaul anilor ‘50
Cat de bine l-ati cunoscut pe Alexandru Draghici (ministru de interne si sef al Securitatii, in anii ‘50, unul dintre cei mai cruzi lideri comunisti - n.r.)? Foarte bine. De cand a venit la Interne pana l-au scos.
Cum vi s-a parut? Foarte, foarte sever cu subalternii si foarte rigid.
L-ati apreciat? Da, pentru ca el dadea ordin sa nu fie batuti oamenii.
Si era ascultat?Vai, cum sa nu? Si controla personal aresturile. Venea la mine si ma lua din celula in celula si mergeam si statea de vorba cu fiecare arestat.
Dar arestatilor le era frica sa va parasca la Draghici de fata cu dumneavoastra. Nu, nu. Draghici nu-i interoga, eu ii spuneam ca aici e cutare, arestat pentru cutare lucru. Cand afla ca e batut cineva se facea foc.
Eu insa ma bazam pe mijloacele tehnice de ascultare, bagate in celula. Aveam o vila intreaga, pe strada Plevnei, plina cu terminale din astea. Microfoanele erau bagate in fiecare camera de ancheta si in celule la fel.
Eu stiu ca Draghici a fost o bruta. Daca dovedeste cineva ca l-a vazut pe Draghici sa dea o palma la un detinut...
Dar ordona si tolera sa fie batuti. Astea sunt povesti, domnule.
Ati dus-o mai bine pe vremea lui Dej sau a lui Ceausescu? Pana la Dej trebuie sa spun ca a fost o evolutie economica pozitiva si permanenta. Dupa Ceausescu a inceput cultul personalitatii si a iesit o tragedie.
Cititi si "Dintii scrasniti ai calaului", editorial de Grigore Cartianu