În a doua parte a dialogului cu Pascal Bruckner, tema islamului, ca religie, atrage cel mai mult atenția. Și asta pentru că, importat în Europa, islamul, islamul agresiv și rigid încearcă să-și impună propriile valori și principii, ignorând sau chiar disprețuind legile societății-gazdă. Gânditorul francez e convins că lupta Europei pentru îmblânzirea religiilor invadatoare nu este câștigată. Nu încă.
- Florian Saiu: Nu credeți că încercarea aceasta de falsă victimizare și de culpabilizare a Europei occidentale de către anumite minorități sau grupuri de persoane are legătură și cu colonialismul, cu politica colonială și postcolonială cu care țări precum Franța, Anglia, Belgia, Spania etc. s-au identificat secole de-a rândul?
- Pascal Bruckner: Bine, de acord, dar au fost doar opt națiuni colonizatoare în Europa, pe când în Uniunea Europeană se regăsesc acum douăzeci și opt de țări (n.m. - 27, pentru că recent Marea Britanie s-a retras din UE). Să nu mai vorbim de faptul că voi, în Est, ați fost ocupați de otomani, de ruși, iar Spania, în Vest, a fost ocupată secole la rând de către arabi. N-am auzit vreodată ca toate aceste țări care au cotropit și terorizat mare parte din Europa la un moment dat să-și ceară scuze. Așadar, acest șantaj ancorat în vechea politică colonială, nu funcționează, nu ține.
Viziunea supunerii
- Michel Houellebecq, scriitor destul de bine prizat, în romanul „Submmision”, lansează o ipoteză aproape șocantă în legătură cu raportul Vest-Est, în legătură cu Vestul avangardist și Estul conservator, ținut în zăbala religiei. Titlul spune totul. Credeți că este posibilă viziunea lui Houellebecq?
- Pascal Bruckner: Nu știu dacă ipoteza lui Houellebecq este sau poate fi exactă, dar mai degrabă lașitatea și conformismul societății franceze pot face posibilă această viziune, pentru că societatea franceză este cea care se lasă absorbită cumva de populația musulmană. Cred că pericolul este mai mare în Anglia decât în Franța. Englezii sunt deja devorați de multiculturalism. Orașe întregi din Anglia sunt în mâinile musulmanilor. Dacă ești creștin evreu sau creștin pur și simplu, nu mai poți trăi în acele orașe. Deci, tema aleasă de Houellebecq este foarte bună, merită atenție, dar eu consider că jocurile nu sunt făcute încă.
Adevărata provocare
- Ar putea fi folosită religia pentru a manipula, instrumenta politici de guvernare, pentru a mâna masele în direcții dinainte stabilite? Poate că aici ar putea fi cheia unei asimilări reușite - să-i facem să înțeleagă pe emigranții musulmani, de pildă, că religia poate fi înțeleasă și la un nivel mai relaxat. Așa ar putea scăpa, poate, de zăbala ideologică.
- Pascal Bruckner: Cred că aceasta este, de fapt, adevărata provocare cu care se confruntă astăzi islamul în Europa. Creștinismul, de pildă, s-a pliat legilor democratice, în ciuda diferențelor, nuanțelor ce apar de la o țară la alta. Islamul însă vine ca un bloc care vrea să-și importe, să-și fixeze moravurile și principiile inclusiv în țările gazde. Au adus cu ei voalul, burka, poligamia, deprinderi și obiceiuri care au iscat contre violente. Suedia este un exemplu. Acolo sunt orașe care au căzut în mâna unor bande de criminali.
Ce-a înțeles Angela Merkel?
- Adică?
- Pascal Bruckner: În Suedia sunt 120 de naționalități prezente, iar experimentul multiculturalismului a fost, fără îndoială, un eșec. De fapt, visul multiculturalismului este un eșec în Europa. A recunoscut acest lucru și Angela Merkel în 2010 sau 2012, înainte să primească 1.000.000 de sirieni. Deci, asta este marea problemă în prezent pentru cele mai multe țări din Europa: Religiile trebuie să învețe să accepte și să respecte legile societăților, nu să încerce să-și impună propriile viziuni asupra lumii, mai ales în locuri străine. Eh, această luptă nu este câștigată deocamdată.
Partea a treia a dialogului cu Pascal Bruckner va apărea mâine, în exclusivitate pe evz.ro.
Despre autor
Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. În România, toate romanele și eseurile sale au apărut la Editura TREI: Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! şi Paria, volumul de teatru Ce dorește domnul?, precum şi eseurile Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental, Înțelepciunea banilor și Un rasism imaginar.