Am petrecut câteva zeci de minute bune în compania scriitorului Pascal Bruckner, însă prima oară când s-a precipitat aiurit, surprins de întrebare, a fost înainte să vorbească despre dragoste. Apoi, și-a revenit. Atât de bine încât a apreciat că e doar o chestiune de timp până ce proprietarii GAFA (Google, Apple, Facebook și Amazon) vor fi azvârliți în închisoare pentru îndrăzneala de a crede că pot înlocui, grație tehnologiei, pârghiile bancherilor, trecând la butoane în locul lor. Pascal Bruckner n-a dat niciodată mâna cu un scriitor român și n-a citit în viața lui o poezie scrisă de Eminescu. Vă miră? Pe mine, nu.
- Florian Saiu: Ce este iubirea, domnule Pascal Bruckner?
- Pascal Bruckner: Iubirea! Ce să vă spun?! Știu tot atât cât știți și dumneavoastră, probabil. Este un cuvânt ambivalent, cel mai tare din câte există. De ce spun asta? Pentru că poate genera și egoism și generozitate în aceeași măsură, și dăruire de sine, și acaparare a tuturor favorurilor pentru sine. Este un sentiment care poate atinge bunătatea infinită, dar și răutatea extremă. Te sacrifici pentru iubire și, în același timp, poți ucide în numele iubirii. Este un sentiment magnific, dar extrem de delicat când îl probezi.
Banii și fericirea
- „Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voințe” - cum comentați?
- Da, pentru că banii ne obligă să știm cum vrem să-i cheltuim. Cumva, banii pot distruge un mod de viață. Poți să vrei și să poți poseda bani sau să fii pur și simplu posedat de bani, să nu-ți mai aparții.
- Dar care ar fi relația dintre bani și fericire?
- Dacă banii nu te fac fericit, dă-i, scapă de ei (n. m. - râde cu poftă)! Jules Renard (n. m. - romancier și dramaturg francez - 1864-1910) a spus asta. Mi se pare o definiție care spune totul.
Îi trimite undeva pe Zuckerberg și pe Bezos
- După mai bine de 2.500 de ani în care au scris istorie, banii tipăriți, monedele încep să dispară rapid din viața noastră. Care credeți că este substratul acestui fenomen? Pentru că se tot discută despre ofensiva marilor companii tehnologice care și-au dat mâna să ia locul bogatelor sisteme bancare. Cu alte cuvinte, vor să treacă ei la butoane, să preia puterea pe care au deținut-o băncile atâta amar de vreme.
- Interesantă întrebare. Cred că GAFA (n. m. - Google, Apple, Facebook, Amazon) vor dispărea în câțiva ani. Bancherii americani vor dezmembra aceste patru mari companii. Libra (n. m. - monedă digitală experimentală propusă de Facebook) are deja zilele numărate. E limpede că se dorește ca banii, banii obișnuiți, să rămână în continuare în mâinile guvernelor, nu să fie acaparați de câțiva aventurieri care vor ajunge, probabil, într-o bună zi, în spatele gratiilor. N-am niciun chef să aleg între Zuckerberg și Bezos, aș prefera ca amândoi să ajungă unde le doresc eu.
Brâncuși, Cioran și Ionescu, anexați cultural
- Gata, m-am lămurit cum stă treaba cu banii. Aveți vreun amic scriitor român, domnule Pascal Bruckner? Citiți autori români?
- Nu cunosc scriitori români. Am încercat, în schimb, să contribui la traducerea unora în franceză, dar nu a mers. Singurul de care am auzit și cu care m-am întreținut o dată la telefon este Cărtărescu. Nu l-am întâlnit însă niciodată.
- Eugen Ionescu, de pildă...
- Bine, Ionescu, Emil Cioran, cunosc ce-au scris. Doar au trăit mai mult în Franța.
- Ați auzit de Mihai Eminescu? E apreciat drept poetul național al românilor.
- După nume, dar n-am citit nicio poezie de-ale lui Eminescu. Îmi sunt familiari doar Brâncuși, Eliade, Ionesco, Cioran. De fapt, ei sunt considerați deja francezi. Au fost anexați cultural.
Ce cărți iubește
- Eugen Ionescu a fost primul scriitor de origine română primit în Academia Franceză.
- El e! (n. m. - râde)
- Ultima chestiune: Ce carte scrisă de Pascal Bruckner îi este cel mai aproape de inimă omului Pascal Bruckner? Și de ce?
- În general iubim cărțile care au avut parte de succes. De exemplu, Fiul cel bun, Luni de fiere, Euforia perpetuă.
Despre autor
Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze.
În România, toate romanele și eseurile sale au apărut la Editura TREI: Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! şi Paria, volumul de teatru Ce dorește domnul?.
Eseurile: Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental, Înțelepciunea banilor și Un rasism imaginar.