Cu Dan Mantescu m-am imprietenit intr-o iarna inainte de Craciun. Cautam un brad si el lucra in domeniu. Toata existenta lui in Romania s-a contopit cu padurea. Cu copacii si animalele salbatice.
A incecat si aici pe plaiuri canadiene sa ramana in contact cu ceea ce a invatat. Momentan nu a reusit, dar de fiecare data cand ne intalnim ma incanta cu amintiri despre tara:
Tata a iubit o viata intreaga natura. Nascut la Pipirig in Moldova a copilarit intr-o zona muntoasa de o frumusete covarsitoare. De acolo dragostea lui pentru mediul inconjurator Urmandu-si destinul a devenit inginer silvic.
Intr-o primavara vine de la servici. Umblase prin padurile din preajma Bacaului la un control de inceput de an al vanatului. Intra in apartament aducand o sacosa de vinilin din care razbatea un scrancit. Sora mea sare repede: ne-a adus un catelus. Ma apropii si eu si atunci tata deschide fermoarul. Dinauntru se rostogoleste un bulgare de blana: un pui de citeva zile de urs brun. Avea o blana atat de fina! Ochii mari si speriati.
A fugit tremurand intr-un colt. L-am momit cu un castron de lapte si am inceput sa devenim prieteni. Cum era o perioada de vacanta, puiul s-a obisnuit cu noi.
Ne-am jucat,l-am smotocit, ca intr-un final sa adoarma cu burta plina, tresarind in timpul somnului. Cine stie ce cosmaruri il bantuiau! Mama lui ucisa de braconieri? Sperietura din padurea de unde a fost gasit?
Noi copii l-am vegheat cu ochii in patru. Devenise o curiozitate in cartier. Apartamentul familiei, loc de perelinaj. Cel putin cincizeci de persoane pe zi. Pe la cinci,intr-o dupa amiaza calduroasa, un prieten al tatalui meu a vrut putin puiul pentru a face o surpriza fiicei.
Isi sarbatorea ziua de nastere. Am mers cu totii la petrecere. Ursul, atractia principala. Spre seara am plecat, urmand ca a doua zi sa il recuperam. Insa, in mijlocul noptii tata e trezit de un telefon disperat.
”Vino si ia fiara ca toti locatarii sunt treji.” Saracul, scheunase si urlase patru ore incontinuu. L-a adus la noi si s-a linistit. Vacantele, ca orice lucru bun, tin putin si se termina repede. Incepand scoala, i-am facut puiului barlogul pe balcon. Daca l-am fi lasat in vreo incapere o gaseam distrusa.
Asa, pe balcon, ne-am gandit noi, era foarte bine. Dezastru. A stat ceva timp linistit. Mai apoi in jurul pranzului a aparut la scoala o vecina disperata.
Mama,invatatoare, era chemata sa linisteasca animalul. Am plecat si noi, copii. Cum stateam in centrul orasului sub balconul nostru se adunase o gramada de oameni. Discutau. Priveau. Se minunau de scrincetele si tinguierile ce razbateau de sus. Parca era un bebelus care tipa de se cutremura centrul.
Asa ca tata a fost obligat sa–i gaseasca o alta gazda. L-a dat unui administrator de camping de la marginea Bacaului. L-am tot vizitat. Crestea. A devenit vedeta pentru turisti.
Il imbiau cu bere. Apoi cu tarie. Ajunsese alcoolic asa ca l-au tranferat la o gradina zoologica. Nu mi-au spus niciodata unde.
Autor: Cezar Popescu - Toronto Sursa: Observatorul